Opţiunea pentru apa la sticlă, în detrimentul celei de la robinet, pare să decurgă parţial din obişnuinţă şi comoditate, mai degrabă decât din calitatea acestui produs.
Mitul 1 – Un izvor de sănătate
Se crede că apa îmbuteliata este cea mai sănătoasă alegere, care măreşte vitalitatea şi ne aduce în organism cea mai curată apă disponibilă în mod curent.
În realitate, ea poate fi chiar dăunătoare sănătaţii. Potrivit unor studii, dacă apa stă mult timp în ambalajul PET, plasticul eliberează anumite cantităţi de substante chimice care trec în apă şi, apoi, în organismul uman. Cu cât petrece mai mult timp în PET, cu atât apa va avea un conţinut mai mare de substante nocive.
Mitul 2 – Apa îmbuteliată vine de la munte
Credem că apa pe care o cumpărăm la sticle provine din cele mai cristaline izvoare „din inima munţilor”, sau, cel puţin, din puţuri de mare adâncime, neatinse de poluarea lumii moderne.
În realitate, se estimează că minimum 25% din apa îmbuteliată provine, de fapt, din reţeaua de alimentare, fiind cel mult tratata suplimentar, uneori. Chiar si în SUA, unde a fost realizat studiul, sortimente de apă recomandată ca fiind „de izvor” sau „pură din inima gheţarilor” proveneau, de fapt, din puţuri urbane, unele situate chiar în apropierea unor gropi de gunoi.
Mitul 3 – Apa îmbuteliată conţine puţine chimicale
Se crede că apa îmbuteliată are un conţinut redus de substanţe chimice, mai ales de compuşi nocivi.
În Statele Unite, de exemplu, apa îmbuteliată intră în categoria „alimentelor” şi este controlată pe baza standardelor Food and Drug Administration (FDA), în timp ce apa de robinet intră sub incidenţa Environmental Protection Agency (Agenţia de Protecţie a Mediului), care operează cu standarde mult mai stricte decât FDA, având drept rezultat o apă de robinet mai pură chiar decât cea la PET.
Mai multe mituri aici.