În perioada aceea, moneda românească se număra printre puținele monede europene susținute de rezerve de aur, ceea ce explică raritatea și valoarea ei impresionantă astăzi – un exemplar fiind recent vândut pentru 450.000 de dolari, una dintre cele doar 200 de monede emise.
Odată cu sfârșitul secolului XIX, România și-a schimbat regimul politic, trecând de la domnitor la rege, în urma modificării Constituției din 1881, când Carol I a devenit primul rege al țării. Una dintre marile sale realizări a fost obținerea independenței naționale. Ascensiunea sa a urmat după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor care a unificat Țările Române. Această schimbare a fost inițiată de figuri politice proeminente precum Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu și Ion Ghica.
Pe lângă independență, în cei 48 de ani de domnie, Carol I a impulsionat o adevărată revoluție industrială, punând România pe harta economică a Europei. Un aspect puțin discutat este faptul că, la începutul secolului XX, moneda națională avea acoperire în aur, fiind astfel printre puținele monede europene cu o asemenea stabilitate și putere.
Perioada de dezvoltare industrială și reformele economice din timpul domniei lui Carol I au adus multiple inovații și o putere de cumpărare semnificativă, gestionată de Banca Națională a României (BNR). BNR a emis bancnote și monede cu imaginea Casei Regale, inclusiv celebra monedă de 20 de lei, cunoscută ca „polul lui Carol I”, lansată începând cu 1868.
Această monedă a fost emisă la doi ani după ce Carol a acceptat tronul României. În martie 1881, el a devenit oficial rege, sub numele de Carol I. Numai 200 de exemplare ale acestei monede au fost bătute, o parte fiind oferite de rege altor case regale europene, ca simbol de onoare, fără să intre în circulație.
O legendă spune că, după ce monedele au fost oferite unor monarhi europeni, restul exemplarelor ar fi fost îngropate în temelia Castelului Peleș, reședința regală, în anul 1875, când au început lucrările de construcție.