Cu ani în urmă, Monica Bîrlădeanu a făcut dezvăluiri emoționante și de-a dreptul dureroase despre copilăria sa, dovedind astfel că în spatele succesului său se află, de fapt, un râu de lacrimi. Elena Lasconi, care la acea vreme coordona campania „Rărăciți în sine. Depresia, boala mileniului”, a făcut-o pe vedetă să își deschidă sufletul și să vorbească despre cea mai mare dramă din viața sa.
Actrița a povestit un episod cutremurător în urma căruia a rămas orfană de tată. Lucurile au început să degenereze în familia vedetei în momentul în care mama acesteia l-a adus pe lume pe Petru, fratele său mai mic. Copilul era foarte bolnav, așa că mama sa a stat aproape un an prin spitale pentru a-l salva. Din această cauză, tatăl Monicăi Bîrlădeanu s-a refugiat în alcool și devenea agresiv cu soția.
„Zgomotele înfundate, ştii cum e când loveşti un corp şi corpul ăla se loveşte de altceva, dar e un perete şi e o bufnitură. Loviturile în corp sună într-un anume fel. (n.r. simţeam) Teroare. Mai mare teroare era când după un episod din asta nu mai zicea niciunul nimic şi atunci îmi era frică să deschid uşa”, povestea Monica Bîrlădeanu, în 2018.
La scurt timp, părinții Monicăi au divorțat, iar copiii au rămas cu mama. După despărțire, tatăl actriței a fost internat de mai multe ori la dezalcolizare și a fost diagnosticat ca fiind maniaco-depresiv.
„El stătea la 38-40 de km de Iaşi şi odată am fost şi pe jos până la el cu fratele meu sau cu bicicleta sau cu autostopul”, a continuat Monica Bîrlădeanu.
Când era în clasa a 12-a și se pregătea pentru admiterea la facultate, nu a mai reușit să își viziteze tatăl, far s-a bucurat că a început el să îi caute: „A fost ultima lui vizită la noi acasă. El a murit după o lună (…)”, povestea actrița, la acea vreme, printre lacrimi, despre momentul în care tatăl său a decis să își pună capăt zilelor.
„Şi când te gândeşti că toată lumea se uită la noi şi zice ‘că suntem prinţese’ oamenii au senzaţia că ‘Doamne’, şi ştii de ce? Pentru că nimeni nu vorbeşte despre lucrurile astea.
Eu nu înţeleg de ce lucrurile astea care i-ar putea ajuta şi pe ceilalţi să-şi înţeleagă situaţia, pentru că nu am ajuns la felul în care am ajuns să mă uit la lucrurile care mi s-au întâmplat pentru că sunt câteva variante de cele mai multe ori te uiţi la ele din poziţia de victima şi ai senzaţia că cu acest bagaj, nu ai cum să faci paşi înainte în viaţă şi mie mi se pare că nu e deloc aşa că, de fapt, toate lucrurile astea care îţi dau un complex extraordinar, pentru că în primul rând te duci la şcoală şi auzi copii care vorbesc despre tine că eşti orfan, ăla e primul lucru care te complexează.
Ei au un tată, tu n-ai asta. Pe mine toate aceste complexe m-au făcut şi m-au alimentat să învăţ să ajung să stau pe scaun cu cei de la București sau cu cei din clasă”, a mai povestit actrița.