O întrebam pe Monica despre cum se poartă un succes, despre cât de greu e să duci un succes. Mă îndoiesc că e simplu, fie şi pentru că te instalezi în el, după care instinctul îţi cere să creşti miza. Nici succesele nu se trăiesc uşor. N-am mai întrebat-o despre cât de greu îşi poartă o femeie frumoasă „povara” asta estetică. N-am mai întrebat-o, pentru că am întrebat-o mai demult.
Citeam răspunsurile ei, scrise de undeva departe, din America. Le citeam şi mă gândeam că o femeie frumoasă, dacă nu construieşte şi-n interior, devine obositoare. Aşa cum te-ai uita zilnic la un răsărit superb, fie el şi de pe Santa Monica Mountains. Se devalorizează, începe să indispună.
Trebuie ceva în plus, trebuie privit în compania cuiva. I-am trimis Monicăi un set de întrebări simple şi m-a rugat să reevaluez un pic. Şi a avut dreptate, a răspuns la cel de-al doilea set. Ceea ce, însă, aş vrea să-i spun în timp ce citeşte interviul e că deja îl am pregătit şi pe cel de-al treilea. Dar să mai treacă nişte ani.
Dintre toate cele care ai fost de-a lungul anilor, dintre toate cele pe care le-ai lăsat în urmă, de care ţi-e cel mai dor?
Monica Cred că mi-e dor de o perioadă, mai degrabă, cea a liceului, în care existenţa era destul de simplă, grijile relativ limitate la performanţele la matematică, de exemplu, la ordinea din propria cameră sau la competiţia cu colega de bancă. Iar comunicarea dintre oameni era directă, mult mai directă. Eram destul de interiorizată atunci şi asta presupunea mult visat cu ochii deschişi, mi-e dor de descoperirea lumii prin ochi noi şi naivi.
Citește pe okmagazine.ro restul acestui interviu exclusiv!