Monica Pop susţine că a trecut peste boala prin munca.
„Si cand nu imi era foarte bine, eu spuneam ca sunt foarte bine. Pentru ca mi-am creat un mod de gandire, de viata, asa am invins. Nu am stat acasa nicio zi. A doua zi dupa externare, dupa interventiile chirurgicale, m-am dus la serviciu. Am condus eu, asa cum am putut. Colegul care m-a operat mi-a zis sa stau acasa doua luni! Am zis: bine, bine, stai tu, daca vrei! A doua zi m-am dus la lucru! Eu am facut mai bine decat mi-a spus colegul meu, chiar daca el avea intentii bune.
Sfatuiesc pe toata lumea sa faca asa cum am facut eu, daca se poate fizic. Decat sa stai acasa si sa te gandesti… Nu e bine! Eu nu am stat in concediu, nici nu vreau sa aud de asa ceva. Oamenii au inteles ca se poate trai si altfel. Nu stai acasa si astepti sa mori!”, a spus Mobnica Pop.
„Colegul care m-a operat direct si am vazut diagnosticul, pe care oricum il banuiam, pe biletul de externare. Aveam niste dureri atat de mari si m-au protejat cumva. Ma durea atat de tare si nu ma gandeam decat cum sa fac cum sa scap de ele. Nu aveam timp sa ma gandesc la asta. Prietena mea a fugit afara, ca sa poata sa planga. Initial am zis ca nu vreau niciun fel de tratament. As fi gresit daca faceam asta! Dupa ce au trecut durerile, m-am obisnuit cu ideea. Cancerul nu e o boala incurabila, nu e adevarat. Rata de mortalitate a scazut. Oamenii au vazut ca se poate trai.
Am stat in spital cel mai mult doua saptamani, cel mai putin noua zile, cam asa. In rest, cat nu am fost internata, eu m-am dus la lucru. Faceam tratamentul in paralel. Plecam de la spital, ma duceam la tratament. Nu e bine sa te lasi coplesit de idee!”, a mai spus Monica Pop.