Monti subliniază că prioritatea tuturor trebuie să fie creşterea şi lupta împotriva şomajului, prin modernizarea normelor asupra contractelor, „înfruntând problemele tinerilor care suferă peste tot, şi mai ales în ţara mea, din lipsa locurilor de muncă”.
Pe scurt, economie politică, dar şi economie reală: „Trebuie să lucrăm în lunile şi anii viitori pentru a da un impuls Europei către creşterea economică, pe care o consider la fel de esenţială precum bugetul”, a subliniat primul ministru. În ceea ce priveşte Italia, ţara este încă „într-o situaţie în care putea şi poate fi considerată o problemă foarte serioasă” pentru Europa şi zona euro, dar sperăm că acum „ia parte şi la soluţii, ci nu la probleme”.
Din partea spectatorilor prezenţi la reşedinţa preşedintelui Adunării Naţionale Franceze, şeful guvernului italian primeşte multe complimente, chiar dacă motivaţia premierului („un italian împotriva naturii?”) nu este deloc flatantă pentru ţară. Monti, însă, dedică premiul tuturor italienilor, pentru că „au acceptat sacrificii atât de mari”, care au fost hotărâte nu de cine a fost ales, ci doar „numit”.
Între timp însă, „numirea” lui Monti pare să fi dat puţin respiro atmosferei politice, în Italia şi nu numai. Monti însuşi speră ca atmosfera să se relaxeze şi ca partidele să ajungă la un consens „paşnic şi uman”, pentru că „cel mai târziu în primăvara anului viitor”, guvernul Monti „se va retrage”.
În fine, premierul confirmă încă o dată că nu iubeşte „definiţia de guvern tehnic sau de experţi”. Dimpotrivă, „am încercat să fac din guvernul meu un guvern politic şi am făcut multe eforturi pentru a convinge partidele politice să aibă rerpezentanţi în guvernul meu: din nefericire, nu au acceptat. Şi încă nu ştiu dacă acest lucru mi-a întărit sau slăbit guvernul. Oricum, cred că este o situaţie inedită să te afli într-un Parlament care colaborează pentru a susţine guvernul”.