Monumentele uitate ale României: Comorile arhitecturale care au fost lăsate în paragină FOTO

Deşi anul acesta este dedicat patrimoniului educaţiei, de Ziua Monumentelor să nu uităm de frumoasele clădiri din Transilvania care au aparţinut nobilimii, dezvăluite în cadrul proiectului „Monumente uitate„. Proiectul realizează o arhivă cu imagini şi informaţii despre reşedinţele nobiliare extraurbane din Transilvania, Crişana, Banat şi Maramureş. El este derulat de Asociaţia ARCHE, alături de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Departamentul de Istoria, Teoria şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Facultăţii de Arhitectură.

Potrivit arhitecţilor, aceste ansambluri nobiliare datează începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XX-lea şi se află în zone rurale. În centrul lor se află palate impunătoare, înconjurate de anexe şi de grădini şi parcuri. Ansamblurile au fost expropriate la începutul regimului comunist, iar cele mai multe nu au fost prea bine îngrijite, din 1989 unele fiind lăsate în paragină. Există, însă, şi câteva excepţii, care au fost restaurate şi care arată acum la fel de bine ca la începuturi.

Iată, în continuare, câteva reşedinţe nobiliare-monumente din Transilvania: cum arată ele acum şi cum erau în trecut.

Reşedinţa Martinuzzi, din Vințu de Jos, judeţul Alba

Reşedinţa Mikes din Cisteiu de Mureș, judeţul Alba

Reşedinţa Teleki, din Ocna Mureș (Uioara de Sus), judeţul Alba

Reşedinţa Bethlen-Haller, din Cetatea de Baltă, judeţul Alba

Reşedinţa Racoș, din Sükösd-Bethlen, judeţul Braşov

Reşedinţa Szentkereszty, din Arcuș, judeţul Covasna

 

Reşedinţa Lázar din Lăzarea, judeţul Harghita

Bethlen din Criş, judeţul Mureş

Kendi – Kemény din Brâncoveneşti, judeţul Mureş

Károlyi din Carei, judeţul Satu Mare

 

Reşedinţa Bethlen din Sânmiclăuș, judeţul Alba

Fotografiile sunt realizate de echipa proiectului „Monumente uitate”