MOŢIUNEA Elenei Udrea. Ce schimbări vrea să facă rivala lui Blaga la vârful PDL

„Dezvolt un program pentru schimbarea şi înnoirea PDL. Vreau ca partidul să iasă din birouri şi să revină din nou în stradă, printre oameni. (…) E mai important ca niciodată ca PDL să facă politică printre oameni, nu închişi în sediul din Modrogan. Propun o altă structură de conducere: mai simplă, mai flexibilă şi mai adaptată obiectivului de energizare a partidului. (…) Propun eliminarea funcţiilor de prim-vicepreşedinte din structura de conducere, păstrarea secretarului general, un număr de 8 vicepreşedinţi regionali, 8 vicepreşedinţi politici şi 8 secretari executivi”, se arată în moţiunea democrat-liberalei, despre care Udrea scrie în ultima postare pe blogul personal.

Ea spune că o conducere flexibilă înseamnă să fie ascultate mai des filialele şi să fie implicate în procesul de decizie. „Dacă trebuie să organizăm săptămânal Colegiul Director, atunci îl vom organiza săptămânal. Trebuie schimbată structura greoaie de acum, în care toată lumea pare reprezentată, dar majoritatea filialelor nu au un cuvânt de spus în decizii presante şi importante”, afirmă Elena Udrea, citată de Agerpres.

Nevoia Partidului Democrat Liberal de a intra în „epoca post-Traian Băsescu” şi nevoia PDL de a câştiga electoratul de 30 – 40 de ani sunt cele două concepte de la care spune că a pornit în redactarea propriei moţiuni Elena Udrea, care candidează pentru funcţia de preşedinte al PDL.

„Punctez încă de la început faptul că, în redactarea acestei moţiuni, am pornit de la două premise majore: că PDL nu mai are un lider aşa cum l-a avut pe Traian Băsescu şi că PDL trebuie să recupereze electoratul care l-a votat pe preşedinte în 2000, 2004, 2007 şi 2009. De aici, am definit două concepte: nevoia partidului de a intra în „epoca post-Traian Băsescu” şi nevoia partidului de a câştiga electoratul de 30-40 de ani. Epoca post-Băsescu se traduce prin nevoia PDL de a sta singur pe picioarele sale şi de a câştiga viitoarele alegeri fără să mai aibă o locomotivă electorală veritabilă. Epoca post-Băsescu înseamnă un partid puternic prin structuri, prin echipa de conducere, cu o viziune asupra dezvoltării României„, scrie Elena Udrea, în ultima postare pe blogul personal.

Alte articole

Adrian Alexandrov, partenerul Elenei Udrea: „Îi duc de mâncare ce vrea, dacă are poftă de sarmale, îi duc sarmale.” Viața de zi cu zi în Târgșorul Nou – mizerie, lipsuri și indiferență

Elena Udrea află pe 29 aprilie dacă iese mai devreme din închisoare. Blonda lui Băsescu cere să i se scadă din sentinţă zilele executate în Costa Rica şi Bulgaria

Moţiunea Elenei Udrea, cu care candidează la şefia PDL, „are ca punct de plecare o constatare simplă: că Partidul Democrat Liberal se află la finalul unui drum şi la finalul unui ciclu politic şi are nevoie de înnoire„.

„A fost un drum început de Traian Băsescu şi care ne-a adus cele mai importante succese electorale. Acum, partidul se află în faţa unui test major: al schimbării. România din 2013 este mult diferită faţă de România din 2000 şi 2004, iar românii au cerut PDL să se schimbe. În ultimele luni am amânat această schimbare şi înnoire de care partidul are nevoie. Partidul s-a baricadat în interior şi s-a izolat. (…) Romania priveşte acum în faţă şi PDL trebuie să aibă curajul să facă acelaşi lucru. România se schimbă economic şi social, România se schimbă din punct de vedere politic şi administrativ: urmează să fie adoptată o nouă Constituţie şi realizată o nouă organizare administrativă. Din păcate, partidul nu comunică pe aceste teme majore şi, la fel de important, nu îşi pune problema schimbărilor pe care trebuie să le facă pentru a fi competitiv în noua realitate”, mai scrie Udrea în moţiune.

Ea spune că obiectivul candidaturii sale şi ceea ce trasează prin această moţiune este un plan de înnoire. „Îmi propun ca împreună cu o echipă de lideri, puternică şi energică, să recâştigăm statutul de partid cu cei mai mulţi votanţi din România, partidul care îşi asumă guvernarea şi conduce ţara”, scrie Udrea.

Elena Udrea susţine în moţiune necesitatea de a adopta o politică a pragmatismului, urgenţa de a uni forţele de centru-dreapta sub umbrela Noului Partid Democrat Liberal, de a renunţa la experimentele unor alianţe greşit calculate.