Motivarea condamnării torţionarului Ion Ficior: A susţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici printr-o conducere anarhică

”Din probele administrate a rezultat că inculpatul a susținut un regim de exterminare a deținuților politici, prin măsuri abuzive, printr-o conducere anarhică, bazată pe lipsa de respect față de condiția umană, de semenii săi aflați de fapt și de drept sub puterea sa, prin înfometarea deținuților, vinovați de altfel doar pentru că aveau o altă orientare politică decât cea pe care sistemul încerca să o impună în forță și prin intimidare, prin bătăi și umilințe, prin lăsarea acestora fără ajutor medical, fără îngrijiri și tratament’‘, se arată în motivarea instanței.

Instanța a reținut că ”faptele inculpatului s-au concretizat în tratamente inumane și degradante aplicate cu regularitate, sistematic, timp de câțiva ani, atât direct, cât și prin subordonați, deținuților politici încarcerați și aflați sub puterea sa, cărora le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice puternice, prin înfometare, prin bătăi, prin privare de asistență medicală, prin umilințe, prin ținerea acestora în frig, în condiții mizerabile, fără haine adecvate, fără igienă minimă”.

De asemenea, instanța a apreciat că faptele lui Ion Ficior ”au constat și în acte de tortură, atât fizică cât și psihică, materializate în bătăi, izolări în condiții inumane, împiedicarea contactului fizic și a oricărui tip de contact cu familia, cu persoanele apropiate, supunerea la munci istovitoare, peste posibilitățile fizice ale organismului slăbit al unora dintre deținuți”.

Totodată, faptele inculpatului au constat în acte de exterminare, prin uciderea în mod indirect a celor bolnavi, în lipsa acordării tratamentului medical vital pentru bolile de care aceștia sufereau, potrivit motivării.

Instanța a reținut, din mărturiile foștilor deținuți politici de la Periprava, dar și din anumite rapoarte întocmite la vremea respectivă, că Ion Ficior a luat măsuri și decizii ”care depășeau cu mult chiar și politica oficială a statului, de pedepsire și izolare a deținuților politici, de reeducare a acestora, în spiritul democrației populare, din dorința de a-și arăta devotamentul față de regim, dar și din proprie convingere, explicându-le deținuților în repetate rânduri că ei sunt dușmanii poporului, că nu au venit în colonie pentru a trăi, ci pentru a muri”.

În perioada în care Ficior a exercitat funcții de conducere la Colonia de muncă Periprava au decedat 103 deținuți, condamnați politic, timp în care ”a existat un regim de detenție extrem de sever, proiectat să conducă la exterminarea deținuților”.

Deși inculpatul, cu ocazia audierii sale, a arătat că au existat decese, dar că acestea s-au înregistrat în rândul deținuților vârstnici și bolnavi, actele medicale ale decedaților și documentele eliberate de Direcția Generală a Penitenciarelor și de CNSAS dovedesc o cu totul altă situație, respectiv că au decedat persoane tinere, una singură având 71 de ani.

”Prin urmare, aproape toate decesele înregistrate la Periprava erau de natură, în mod obiectiv, să ridice semne de întrebare pentru comandantul lagărului. (…) Examinând cauzele deceselor, acestea relevă faptul că deținuții au murit din cauza unor afecțiuni ale aparatului digestiv și excretor, boli de plămâni — tuberculoză și pneumonie, afecțiuni cardiace. (…) Prin urmare, aceste decese demonstrează că regimul din Colonia de muncă Periprava a fost un regim de exterminare, întrucât decesele nu sunt unele firești, așa cum a încercat să susțină inculpatul, ci, dimpotrivă, erau decese dubioase, suspecte, care în mod normal ar fi trebuit să îngrijoreze conducătorii lagărului, responsabili de regimul și calitatea vieții în acest loc de detenție. (…) Decesele erau zilnice, erau o obișnuință în acest loc și nu constituiau o problemă, pentru că a doua zi, ‘patria avea o bucată de pâine în plus’, așa cum susțin unii martori că opina inculpatul despre aceste evenimente”, se arată în motivare.

Potrivit sursei citate, Ion Ficior a rămas în amintirea deținuților ca ”un om de o cruzime deosebită”, ”care a conceput și ordonat măsuri represive, inumane, de o cruzime și o ferocitate extreme” — ”acesta obișnuia să sară cu calul peste trupurile deținuților”.

Foști deținuți politici au descris amănunțit condițiile de exterminare impuse de Ficior în Colonia de muncă Periprava.

”Din cauza hranei precare în colonie, foametea era endemică, motiv pentru care unii deținuți încercau să alunge senzația mestecând boabe de porumb crud direct de pe câmp. Cei care încălcau interdicțiile comandantului de a nu consuma din ceea ce recoltau sau nu realizau normele zilnice erau aspru pedepsiți de maiorul F.I.. Din cauza condițiilor inumane din această colonie și a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar și pentru cei de profesie, numărul deceselor era foarte mare. Potrivit unor mărturii ale foștilor deținuți, la Periprava mureau în fiecare noapte 2-3 deținuți, care erau ținuți pe puntea bacului câteva zile, până ce numărul lor ajungea la 5-6, iar apoi erau îngropați în gropi comune”, se menționează în decizia instanței.

Supraviețuitorii au descris că, în perioada 1958 — 1963, în care Ficior a exercitat funcții de conducere, la Colonia de muncă Periprava a fost aplicat un regim de detenție extrem de dur, caracterizat prin bătăi și schingiuiri, aplicate de comandant sau de subordonații săi, lipsa condițiilor elementare de trai, lipsa asistenței medicale, regim care a condus la decesul a 103 deținuți.

Un supraviețuitor a susținut că despre Ficior ”poate spune că este cel mai mare criminal de pe fața pământului, fără pic de omenie, fără bun simț sau milă față de oameni”.

Parchetul a arătat că din mărturiile supraviețuitorilor rezultă în mod clar că regimul de detenție aplicat de Ficior a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deținuților prin metode indirecte, precum condiții de detenție mizerabile și inumane, rele tratamente, lipsa hranei adecvate, frigul extrem din barăci și aglomerarea excesivă, lipsa apei potabile care era înlocuită cu apa murdară scoasă direct din Dunăre, lipsa medicamentelor și a asistenței medicale sau refuzul de a acorda asistență medicală adecvată.

Ficior nu a recunoscut faptele de care a fost acuzat, susținând că „s-a purtat întotdeauna bine cu deținuții, i-a tratat cu respect, fiind un om credincios, iar, în ceea ce îi privește pe deținuții politici, nici nu erau motive de sancțiune în privința acestora pentru că ei aveau un comportament decent”.

În primăvara acestui an, Ion Ficior a fost condamnat de Curtea de Apel București la 20 de ani de închisoare, pentru infracțiuni contra umanității. Instanța a mai dispus degradarea militară a lui Ficior, acesta având de plătit, în solidar cu statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor, Ministerul Administrației și Internelor și Adminstrația Națională a Penitenciarelor, suma totală de 310.000 euro daune morale către opt părți civile din dosar.

Decizia nu este definitivă.

Ion Ficior a fost trimis în judecată în octombrie 2014, fiind acuzat de procurorii de la Parchetul General că, în perioada 1958 — 1963, a introdus și coordonat un regim de detenție represiv, abuziv, inuman și discreționar împotriva deținuților politici, în urma căruia au murit 103 persoane.