MOTIVAREA CCR la Legea votului prin corespondenţă, declarată constituţională. Vezi DOCUMENTUL

Judecătorii Curții susțin că reglementarea votului prin corespondență pentru românii cu domiciliul sau reședința în străinătate a avut în vedere asigurarea unei participări cât mai ridicate a cetățenilor la procesul electoral, ținând cont de necesitatea aplicării în plenitudinea sa a principiului universalității votului.

„Acest principiu trebuie să fie unul efectiv, nu iluzoriu, mai ales pentru categoria de cetățeni români cărora legea analizată li se adresează. Este indubitabil că, după aderarea la Uniunea Europeană, în privința libertății de mișcare s-au produs mutații fundamentale, astfel încât o mare parte a electoratului își are domiciliul/ reședința în străinătate, ceea ce, în planul respectării exigențelor constituționale referitoare la alegerea Camerei Deputaților și Senatului, impune legiuitorului obligația de a reglementa modalități de vot care să se adapteze situației prezente.

A refuza legiuitorului o atare competența ar echivala cu negarea evoluțiilor anterior menționate și cu limitarea modalităților de vot, acestea din urmă rămânând tributare unor realități apuse/ depășite”, se spune în motivare.

CITEŞTE ŞI Iohannis: Voi PROMULGA joi legea VOTULUI prin CORESPONDENŢĂ, dacă procedura birocratică se poate face repede

Alte articole

Înalta Curte de Casație şi Justiție a anulat decizia Curții de Apel Ploieşti. Turul 2 nu se mai întoarce, românii merg la vot pe 4 mai. Sentinţa e DEFINITIVĂ

Curtea de Apel Ploieşti a motivat sentinţa „turul 2 înapoi”: 6 motive de nelegalitate a hotărârii CCR de anulare a alegerilor

De aceea, explică judecătorii, legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere în identificarea și integrarea în sistemul normativ al statului a modalităților de vot care să asigure o participare cât mai ridicată la procesul electoral.

„Legiuitorul trebuie să se manifeste activ și să fie preocupat în mod constant de adaptarea legislației la realitățile de fapt existente la un moment dat”, susțin aceștia.

„Așadar, astfel cum se exprimă Curtea Constituțională Federală Germană, „principiul universalității votului asociat cu votul prin corespondență reprezintă una dintre opțiunile constituționale fundamentale, contrapusă, însă, principiilor libertății, secretului și publicității votului de natură să justifice restricții în privința altor opțiuni fundamentale ale Constituției” (Decizia Curții Constituționale Federale din 9 iulie 2013 — BverfG, 2BvC 7/10). De aceea, legiuitorul are obligația constituțională de a configura legea electorală întro manieră care să asigure un just echilibru între opțiunile fundamentale aflate în coliziune .

Având în vedere cele anterior expuse, revine Curții Constituționale competența de a verifica dacă prin garanțiile asociate votului prin corespondență legiuitorul a reușit să stabilească un just echilibru, pe de
o parte, între principiul universalității raportat la dreptul la vot [art.15 alin.(1) coroborat cu art.62 alin.(1) din Constituție] și principul suveranității naționale, caracterul liber și corect al alegerilor, caracterul direct, secret și liber exprimat al votului, pe de altă parte „, se mai arată in motivarea Curţii.

„Cu privire la criticile referitoare la faptul că legea analizată nu cuprinde prevederi care să garanteze corectitudinea votului prin corespondență, că, în cazul votului prin corespondență, toți alegătorii sunt trecuți pe o listă nepermanentă ce are, practic, un caracter provizoriu, întrucât numărul alegătorilor fluctuează de la scrutin la scrutin în funcție de un factor subiectiv: dorința persoanei de a vota prin corespondență, și că numărul birourilor electorale pentru votul prin corespondență nu este fix spre deosebire de secțiile de votare din țară, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate pentru motivele reținute în continuare”, mai notează judecătorii.

„Cu privire la votarea propriu-zisă și transmiterea buletinului de vot prin corespondență se constată că legea impune anumite cerințe în sarcina alegătorului cu privire la modul concret de votare, având în vedere specificul votului prin corespondență, și, de asemenea, impune obligația ca alegătorul să se asigure că livrarea plicului exterior se va face până cu 3 zile înaintea datei votării, inclusiv, la sediul biroului electoral pentru votul prin corespondență – cu alte cuvinte până în ziua de joi ora 24,00 din săptămâna în care au loc alegerile.

Această ultimă obligație are în vedere necesitatea evitării votului exprimat de 2 ori, întrucât, în acest fel, deja se cunosc alegătorii care au apelat la votul prin corespondență, aceștia nemaiputându-se prezenta la secția de vot și eventual să voteze pe liste suplimentare. Mai mult, acest termen de 3 zile este necesar pentru verificarea codurilor de bare imprimate pe plicurile exterioare și înregistrarea primirii acestora [art.15 alin.(1) din lege] și să se evite exercitarea dreptului la vot la secția de votare în mod fraudulos. Dacă nu ar fi existat acest termen de 3 zile alegătorul ar fi putut exercita votul prin corespondență într-un interval de timp imediat anterior sau chiar în ziua alegerilor și, ulterior, în lipsa unei evidențe în timp real al înregistrării plicului exterior, declarând că a pierdut documentele trimise potrivit art.10 din lege, să voteze și la secția de votare. În consecință, livrarea plicului exterior într-un termen de 3 zile inclusiv înainte de data alegerilor este o garanție a desfășurării corecte a alegerilor, evitându-se exprimarea votului de către alegător de două ori.”, susţin judecătorii.

„Prin aplicarea votului prin corespondență numai în privința cetățenilor români cu domiciliului sau reședința în străinătate se asigură egalitatea materială între aceștia și cetățenii români cu domiciliul în țară; legiuitorul este în drept să reglementeze/folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalității acțiunii sale, egalizarea celor două categorii de cetățeni antereferite sub aspectul exercitării dreptului la vot Curtea Constituțională a României a decis miercuri, în unanimitate, că este constituțională legea privind votul prin corespondență.„, mai arată CCR.

Curtea mai precizează în motivare că „că legea analizată facilitează dreptul de vot al cetățenilor români cu domiciliul/reședința în străinătate, fiind un demers însemnat pentru asigurarea, în privința cetățenilor români, a caracterului universal al dreptului constituțional de vot; de aceea, în principiu, nu prezintă o relevanță semnificativă intervalul de timp în care urmează a se materializa reglementarea analizată. Chiar și în aceste condiții, astfel cum s-a arătat la paragraful 34, aceasta a fost adoptată la 28 octombrie 2015, respectându-se, astfel, exigența constituțională de a nu se aduce modificări cadrului electoral cu mai puțin de 1 an înainte de data alegerilor.

Într-adevăr, legea analizată aduce o modificare de substanță în ceea ce privește exercitarea dreptului de vot, respectiv introduce sistemul votului prin corespondență, sistem care nu a mai fost aplicat în cadrul sistemului constituțional stabilit în anul 1991. De aceea, ea a trebuit adoptată cu cel puțin 1 an înainte de data alegerilor, astfel cum s-a întâmplat în cauză. Motivațiile care au stat la baza adoptării acestei legi nu se constituie în impedimente de natură să ducă la neaplicarea votului prin corespondență la alegerile parlamentare la termen din anul 2016. Desigur, termenul de 1 an trebuie calculat de la data intrării în vigoare a legii, conform art.78 din Constituție, astfel încât între această dată și ziua alegerilor să existe un interval temporal de 1 an.”

CCR a respins obiecțiile de neconstituționalitate formulate față de Legea privind votul prin corespondență, precum și modificarea și completarea Legii 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, dar și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

Decizia CCR este definitivă și general obligatorie.