Judecătorul Mihai Andi Manaliu de la Tribunalul Bucureşti şi-a bazat decizia pe “ansamblul materialului probator administrat şi menţionat în referatul parchetului, declaraţiile de martori, declaraţiile de inculpate, procese – verbale, declaraţii fiscale”, se arată în motivarea instanţei.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai apreciază că “lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite (calitatea inculpatului, complexitatea activităţii infracţionale, perioada infracţională ) şi circumstanţele sale personale (uşurinţa şi perseverenţa cu care a săvârşit faptele pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă de către un funcţionar public aflat într – o poziţie respectabilă…. numit fiind de o autoritate publică a statului român … şi deci necunoscut cu antecedente penale)”, se mai rată în motivarea instanţei.
De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că inculpatul lăsat în libertate prezintă un pericol concret şi real pentru ordinea publică, având în vedere reacţia publică la comiterea unor astfel de fapte penale, “coroborate cu circumstanţele personale ale inculpatului rezultate din comportamentul agresiv al acestuia faţă de subordonaţii săi în mediul în care şi – a desfăşurat activitatea profesională”, se mai arată în document.
Judecătorul face o analiză a contextului în care Secureanu a comis faptele şi explică de ce doctorul trebuie arestat. “Pe fondul crizei economice din ultimii ani, veniturile membrilor societăţii au scăzut concomitent cu o recrudescenţa a fenomenului infracţional în special a fenomenului corupţiei, ceea ce impune intervenţia fermă a autorităţiilor statului pentru a împiedică şi alte persoane aflate mai ales în poziţii publice de conducere să apeleze la o astfel de modalitate facilă de a – şi asigura venituri suplimentare necesare atât traiului zilnic cât şi unor cheltuieli de lux pentru ei sau apropiaţii acestora”, se mai arată în motivare.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai apreciază că, “datorită riscului neaplicării măsurii arestului preventiv cea mai drastică dintre cele prevăzute de legea română este posibil ca, aflat în stare de libertate, inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală şi, ulterior de la judecată, împiedicând astfel nu numai aflarea adevărului, dar şi buna desfăşurare a procesului penal”, se mai arată în documentul instanţei.