MOTIVAREA INSTANŢEI: Cum a fost ajutat Omar Hayssam să fugă din ţară

În motivarea deciziei de condamnare a fraţilor lui Omar Haayssam şi a lui Mustafa Tartoussi, pentru fuga celui dintâi din România, obţinută de Mediafax, instanţa supremă notează că primii doi au avut conduita infracţională din motive legate de rudenie, în tmp ce Tartoussi a întreprins această activitate infracţională în schimbul unei sume mari de bani.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a avut în vedere şi că inculpaţii Omar Mahmoud şi Omar Mukhles au avut o contribuţie mult mai mică în comparaţie cu cea a lui Tartoussi, care s-a implicat direct la momentul îmbarcării lui Omar Hayssam pe teritoriul României, l-a aşteptat în Alexandria – Egipt pentru a uşura accesul acestuia pe teritoriul statului egiptean şi, ulterior, l-a ajutat în părăsirea statului egiptean, prin folosirea paşaportului fratelui său, Omar Samir.

Fuga lui Omar Hayssam din România a fost planificată în etape, respectiv etapa care a constat în organizarea deplasării de la Bucureşti la Constanţa şi îmbarcarea pe navă, şi, ulterior, etapa, care a constat în deplasarea inculpatului din Constanţa în Alexandria şi de aici în Tartus, Siria, notează instanţa.

Alte articole

Omar Hayssam, dus la spital cu pază militară. Omul de afaceri se plânge de măsurile dure luate împotriva sa

Omar Hayssam rămâne în închisoare. Judecătorii i-au respins definitiv cererea de eliberare condiţionată

În prima etapă, un rol important l-a avut Omar Mahmoud, care prin prisma calităţii de administrator şi asociat al SC Madlene, pe care o administra şi care se ocupa cu transportul de material lemnos, avea dese legături şi drumuri la Constanţa. Legăturile cu Mustafa Tartoussi au fost astfel anterioare planului infracţional. Omar Mahmoud a făcut numeroase drumuri la Constanţa şi a discutat cu Tartoussi, în perioada anterioară datei de 26.06.2006, ulterior intervenţiei chirurgicale la care a fost supus Omar Hayssam, ocazie cu care s-a constatat că starea sa de sănătate nu necesită imobilizare la pat.

În cadrul acestor întâlniri, Oamr Mahmoud şi Tartoussi au pus la cale modalitatea în care nava Imam T, al cărei armator era Tartoussi, a părăsit dana portului Constanţa, cu Hayssam la bord, în noaptea de 29 spre 30 iunie 2006, cu destinaţia Alexandria. Totodată, în perioada anterioară datei de 30 iunie 2006, Tartoussi a discutat telefonic cu ambii fraţi ai lui Omar Hayssam, potrivit probelor de la dosar, se mai arată în motivare.

Pe 29 iunie, Omar Mahmoud împreună cu Omar Hayssam s-au deplasat cu un autovehicul marca BMW la Constanţa, unde s-au întâlnit cu Tartoussi Mustafa, iar în perioada efectuării controlului de către Poliţia de frontieră şi vamă a încărcăturii navei Imam T şi a documentelor necesare plecării în cursă a acesteia, între orele 00.00 şi 2.20, Omar Hayssam a fost introdus pe navă şi ascuns într-o locaţie care nu a putut fi identificată la control.

Din declaraţiile date de cei trei membri ai echipei de control, precum şi din rapoartele acestora, rezultă modalitatea defectuoasă prin care s-a făcut controlul navei, generate pe de-o parte de modul în care au fost încărcate hambarele navei, astfel încât să nu poată fi controlate toate încăperile în care exista posibilitatea să fie ascunşi pasageri clandestini.

Instanţa mai notează că Omar Hayssam a fost supus unei monitorizări permanente după punerea sa în libertate, motiv pentru care, pentru a facilita deplasările spre Constanţa a fost achiziţionat un autoturism Renault Laguna ce a fost folosit de Omar Mukhles pentru a fi antemergătorul autoturismului cu care Omar Mahmoud se deplasa la Constanţa, împreună cu Omar Hayssam.

Ulterior plecării din România a lui Omar Hayssam, membrii familiei sau diverşi angajaţi, au continuat activitatea de conspirare a dispariţiei acestuia, relatând cercului de cunoscuţi că acesta s-ar afla la tratament sau declarând autorităţilor judiciare că l-au văzut şi în zilele următoare datei de 30.06. 2006, se mai spune în motivare.

„Din situaţia de fapt, reţinută de către instanţa de apel, rezultă că inculpatul Omar Mahmoud a fost cel care l-a însoţit pe inculpatul Omar Khaled Hayssam până la Constanţa, iar inculpatul Omar Mukhles a fost cel care a asigurat securitatea operaţiunii, din perspectiva posibilelor controale ori verificări ce puteau fi efectuate de autorităţi la locuinţa inculpaţilor, în timpul în care Omar Khaled Hayssam se afla în Constanţa.
De asemenea, inculpatul Tartoussi Moustafa a fost cel care l-a îmbarcat pe Omar Hayssam pe nava pe care o agentura şi care i-a oferit tot sprijinul necesar pentru ca acesta să părăsească ţara prin portul Constanţa, ulterior aşteptându-l la Alexandria, pentru a asigura succesul celei de-a doua etape a călătoriei, pe ruta Alexandria-Tartus”, se arată în document.

Instanţa supremă mai subliniază că în cauză sunt întrunite exigenţele tragerii la răspundere penală a inculpaţilor, întrucât fapta există, a fost comisă de către inculpaţi cu vinovăţie, iar cauze justificative sau de neimputabilitate nu există, contrar a ceea ce a apreciat instanţa fondului.

Înalta Curtea avut în vedere şi gravitatea actului terorist comis de Omar Hayssam, acesta fiind condamnat ulterior la 20 de ani închisoare pentru răpirea jurnaliştilor români în Irak.

„Astfel, Înalta Curte consideră că pedepsele orientate spre maxim şi pedeapsa maximă ce se vor aplica inculpaţilor va fi în măsură să asigure restabilirea ordinii de drept şi reintegrarea socială a inculpaţilor.
Pentru toate aceste considerente, inculpaţii Omar Mahmoud şi Omar Mukhles vor primi o pedeapsă de câte 5 ani închisoare, iar inculpatul Tartoussi Mustafa va primi o pedeapsă mai mare, de 7 ani închisoare, acesta fiind maximul special prevăzut de lege, în cazul său instanţa dând eficienţă practică dispoziţiilor art. 78 alin. 1 Cod penal care prevăd că ‘în cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special'”.

Instanţa supremă i-a condamnat definitiv, pe 7 octombrie 2014, pe fraţii lui Omar Hayssam, Mukhles şi Mahmoud, şi pe Mustafa Tartoussi. Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au schimbat sentinţa primită de cei trei în primă instanţă, la Curtea de Apel Oradea, care a dispus achitarea lor, în 8 octombrie 2012.

La sfârşitul lunii noiembrie 2007, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) i-au trimis în judecată pe Mustafa Tartoussi, proprietarul navei la bordul căreia Omar Hayssam a fugit din ţară, şi pe Mukhles şi Mahmoud Omar, pentru că, în perioada 23-30 iunie 2006, au planificat şi înlesnit ieşirea frauduloasă din România a lui Omar Hayssam, deşi cunoşteau că sirianul a fost trimis în judecată pentru acte de terorism, prin organizarea şi finanţarea operaţiunii de răpire în Irak, în martie 2005, a jurnaliştilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian.

În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea celor trei jurnalişti, sirianul a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.

La aproape un an şi o lună de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operaţia pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.

În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş, în 20 iulie 2006.

Omar Hayssam a fost dat în urmărire generală la nivel naţional şi internaţional, în baza unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă de către Curtea de Apel Bucureşti, în iulie 2006.

Sirianul a fost adus în ţară în 19 iulie 2013, după şapte ani de la fuga acestuia din România. Omar Hayssam a fost atunci încarcerat, pentru a executa pedepsele definitive primite în trei dosare, respectiv 20 de ani de închisoare pentru răpirea celor trei jurnalişti, 16 ani de închisoare pentru înşelăciune, în dosarul „Volvo” şi trei ani de închisoare pentru fraude, în cauza „Foresta Nehoiu”.