Unele alimente sunt mai pe gustul unora, altele mai pe gustul altora. Gusturile oamenilor pot să difere foarte mult, iar Mihaela Bilic a explicat de ce preferințele alimentare variază de la o persoană la alta.
Percepția gustului are loc în creier și e influențată de o combinație între stimulii primiți de la receptorii de gust și miros.
„Gustul e în cap, nu în gură! Mâncarea nu înseamnă doar combustibil pentru organism, este și plăcere pentru simțuri. Percepția gustului are loc în creier și este o combinație între stimulii primiți de la receptorii de gust și miros. Simțul gustativ apare încă din stadiul de embrion, însă numărul și diversitatea receptorilor variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte suntem cu toții diferiți când e vorba de gusturi. Lucrurile sunt mai complicate de atât, orice experiență gustativă are 2 componente:
Nutriționista a mai spus că nu contează gustul real al unui produs, ci proiecția personală pe care o facem asupra acestuia. În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un anumit aliment.
„Altfel spus, nu contează gustul real al unui produs, contează ce proiecție facem noi asupra lui. În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un aliment. Toate preferințele alimentare pe care le dezvoltăm sunt rezultatul experiențelor gustative avute de-a lungul timpului. Aspectul emoțional este important mai ales la diversificarea alimentației pentru copii. Dacă îi obligați să mănânce sau nu gătiți pe placul lor un anumit aliment, riscați ca ei să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare. Participarea copiilor la activitățile din bucătărie este esențială pentru împrietenirea lor cu alimentele.
Atmosfera din jurul mesei și felul în care ceilalți membri ai familiei apreciază un anumit produs îl va face pe copil să-l consume chiar dacă gustul este unul greu de acceptat. Cel mai bun exemplu este gustul amar-există copii care consumă cu plăcere salată de andive pentru simplu fapt că toată familia face asta. În concluzie gustul se formează în cap, nu în gură și nu ține de aliment, ci de persoană! Indiferent de ADN-ul nostru anatomic, educația gustului se face în funcție de mediu și de contextul emoțional. Gustul se învață și se diversifică pe bază de experiențe alimentare plăcute. Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare!”, a mai precizat medicul nutriționist Mihaela Bilic.