În toate încăperile muzeului se strâng lucruri, se împachetează cărţi în cutii mari de carton şi se culeg amintiri. În camera de la parter, de exemplu, era un atelier de lucru pentru copii.
„Copiii observau manuscrisele. Aveau ocazia pentru prima dată să vadă un text scris de mână lui Creangă, să vadă corecturile pe care le-a făcut scriitorul pe manuscris„, a declarat Oana Oros, muzeograf.
Undeva la etaj exista o cameră care spunea o poveste.
„La muzeul nostru veneai o dată şi apoi trebuia să revii ca să zăboveşti asupra scrisului. Aveam în cadrul expoziţiei o sală în stilul vechilor case de odinioară. Puteai să stai şi să deschizi o carte, să asculţi vocea lui Nichita Stănescu, să cânti la pian„, a precizat Oana Oros.
Proprietarii imobilului din Bulevardul Dacia, care adăpostea, până de curând, muzeul, au revendicat clădirea. Le-a fost restituită prin hotărâre judecătorească emisă de Tribunalul Bucureşti, în anul 2002. Din martie anul acesta utilităţile au fost tăiate.
Tezaurul se va muta într-un corp din Casa Presei, însă pentru viitor autorităţile caută soluţii.
„Am văzut foarte multe spaţii şi încep negocierea cu cei care au aceste spaţii ca să putem să o aducem la nişte dimensiuni civilizate. Mă refer la plata chiriei„, a declarat primarul Capitalei, Sorin Oprescu.
După ce timp de 42 de ani a funcţionat în clădirea din Bulevardul Dacia, Muzeul Literaturii Române îşi închide porţile în faţa vizitatorilor. Manuscrisele lui Eminescu, Creangă, dar şi ale altor scriitori sunt puse în cutii peste care se va aşeza praful.
Citeşte şi Manuscrisele din „biblioteca papilor” vor fi digitalizate de o firmă japoneză