Narcos de București! Povestea sfâșietoare a unui tată care a devenit și el „junkist” în încercarea disperată de a-și salva fiica din ghearele morții prizate pe nas! A vrut să o scape de droguri și au ajuns să prizeze împreună într-o garsonieră lugubră din zona Mântuleasa! Un material care îți va îngheța sângele în vene!

Drogurile sunt omniprezente în jurul nostru: în școli, pe străzi, la metrou, în cluburi de noapte exclusiviste. Ne înconjoară în toată perversitatea lor. Cu toate acestea, majoritatea românilor consideră acest subiect încă tabu. Evităm să confruntăm această realitate crudă care, tocmai prin tăcera și ignoranța noastră, capătă puterea de a avea consecințe devastatoare, distrugând vieți și provocând tragedii. Ceea ce vedem în filme nu reflectă în niciun fel brutalitatea realității care se ascunde în spatele ușilor închise. Aceste uși, în aparență obișnuite, ascund povești care pot zgudui adâncurile ființei noastre. În rândurile următoare, veți descoperi o astfel de poveste, care, în plus, mai pune în lumină încă un subiect tabu: personajele principale ale acestui univers de-a dreptul grotesc sunt un tată și o fiică care se afundă reciproc în această dependență. Fiecare zi care trece îi închide tot mai mult în acest viciu, le anulează sufletul și le erodează trupurile.

Citește și

Deși drogurile și dependența de substanțe sunt, în mod obișnuit, asociate cu fugă de familie, izolarea și integrarea în cercuri de străini, acest caz nu se va încadra în tiparele clasice. Dimpotrivă, va evidenția o situație complet atipică, aproape de neconceput. Povestea lui Silviu va surprinde prin multele tabuuri pe care le va aduce în fața reflectoarelor, iar adevărul pe care îl vom descoperi va fi cu adevărat dezarmant.

Visurile mărețe aruncate pe o doză de heroină. Cum funcționează spirala drogurilor

Pornim în explorarea acestei povești întunecate de la o premisă aparent obișnuită: o familie din Pitești. Este o familie care se apropie perfect de tiparul „familiei tradiționale” românești: mama, tata și copilul. Mama, o femeie muncitoare, profesoară de chimie într-un liceu respectat din oraș, devenită chiar directoare a instituției pe parcursul carierei sale. Silviu, unul dintre protagoniștii noștri și presupusul „cap al familiei”, este un om instruit, cu multă educație, dar prins în capcana alcoolismului. El este un manipulator înzestrat, cu abilități acumulate în toți acei ani în care a trebuit să se strecoare prin viață. Până aici, scenariul pare familiar, poate chiar clasic.

Alte articole

Ciolacu, despre modul în care România gestionează problema adicțiilor: „Am lucrat cu jumătăţi de măsură, n-am înţeles deloc fenomenul”

Marcel Ciolacu intervine în problema consumului de droguri: „Am lucrat cu jumătăți de măsură. I-am transformat în infractori, ei având o problemă de adicție”

În anul 2000, în peisaj apare Mara, fiica lor. Mara nu este altceva decât picătură ruptă din tatăl său, din toate punctele de vedere, manipularea pare o trăsătură genetică în familia lor. De altfel, o fată cu potențial, talentată. Vorbim aici de o artistă, care a plecat la drum cu toate datele necesare pentru succes.

Citește și Elev român prins cu droguri în timp ce era la un program Erasmus, în Macedonia de Nord

Posibil influențată de disfuncționalitatea familiei sale (sau cel puțin așa presupunem), și motivată de dorința de a-și îndeplini visul de a deveni un artist plastic de succes, Mara decide în anul 2014 să părăsească Piteștiul. Se mută în București pentru a urma liceul și intră, fără probleme, la Colegiu Național de Arte Dinu Lipatti. Ea se lansează în viață de la o vârstă mult prea fragedă, iar drumul este unul dificil și plin de pericole. Furată de mirajul artei și al drogurilor recreaționale, Mara intră într-un mediu care o va trage treptat în jos.

Cum a ajuns Mara în punctul despre care urmează să discutăm rămâne doar o speculație și o idee pe care o putem bănui cu ușurință, dar pentru care nu avem suficiente certitudini. Clar însă este faptul că drogurile devin o componentă semnificativă a vieții sale. Ele ajung mult mai importante decât arta sau cele două facultăți la care a fost acceptată (Limbi Străine și Arte). Întocmai cum afirmam la începutul articolului, perversitatea acestor substanțe își spune cuvântul și în cazul ei. Anturajul în care, cel mai probabil, s-a afundat, stilul de viață pe care îl adoptă o transformă pe Mara într-o altă persoană. Vorbim aici de o persoană care nu mai cadrează nici cu tiparul artistului, nici cu cel al studentului. Din acest motiv, continuarea studiilor devine incompatibilă cu personajul nostru. De la ceea ce părea a fi copilul promițător și fără cusur, spre finalul anului 2021 Mara ajunge să trăiască alături de oamenii străzii în bine cunoscutul cartier Ferentari.

Disperarea părinților în astfel de situații depășește limitele celui mai versat vocabular, iar descrierea tumultului emoțional, prin care aceștia sunt nevoiți să treacă, devine imposibilă. Cronologic, acesta este punctul care ridică poate cele mai multe semne de întrebare. Cum au escaladat lucrurile de la acest moment, la finalul tragic al poveștii acestor oameni aproape că rămâne o enigmă.

Citește și Connect-R, mărturisiri cutremurătoare despre dependenţa de droguri. „Hai, cocaina pe masă!” VIDEO

Într-un puseu de disperare, în anul 2022 Silviu renunță la locul de muncă și decide să se mute la București, să o caute pe Mara, dispărută deja în lumea murdară a canalelor. Sutele de telefoane date în stânga și în dreapta pentru a-și găsi fiica sunt cât se poate de inutile. Mara nu era de găsit, orice contact ar fi existat vreodată se pierduse. Până la urmă…telefonul mobil este o monedă de schimb foarte bună pentru doza de heroină sau oxicodonă, care devenise absolut vitală pentru Mara.

Faptul că fiica lui este de negăsit îl împinge pe Silviu să apeleze la unul dintre oamenii străzii, Giani. El face parte dintre cercurile „superioare” ale aurolacilor. În lumea lor, ierarhia exsită ca în orice altă societate, iar Giani face parte din cercurile sus puse ale acestei comunități bizare. Giani își face treaba cu măiestrie, tocmai pentru că are relații în toate grupurile de aurolaci din București, din Ferentari până în Otopeni și din Pantelimon până în Militari; Piața Unirii, Cocor și Gara de Nord fiind punctele cheie ale acestei comunități.

Pentru a accede în cercurile Marei, Silviu este nevoit să începă la rândul să  consume substențe interzise, iar predispoziția sa nativă spre dependențe, dovedită de alcoolismul care l-a făcut celebru în Pitești, nu face decât să grăbească procesul de degradare. Cu alte cuvinte, „les jeux sont faits”, iar soarta lui este ca și decisă. Din acest moment, relația sacră dintre tată și fiică a fost coruptă de vicii și dependențe greu de înțeles. Cu fiecare doză, cu fiecare moment de evadare, legătura lor se consolidează, urmând un drum sinistru, în care iubirea și adicția se întrepătrund într-un „dans” cât se poate de pervers.

Parcă ruptă dintr-un coșmar modern, această relație părinte-copil devine o oglindă a disfuncționalității și a degradării. Cel care trebuia să fie tatăl protector, ghidul Marei, care trebuia să reprezinte refugiul acesteia, se transformă în complicele perfect.

Pentru că nimic nu e gratis în viață, iar Giani își vrea răsplata pentru serviciul dus la capăt cu succes, lucrurile încep să ia o întorsătură și mai gravă. Silviu și Mara nu au bani, sau cel puțin nu cât ar avea nevoie. Tot ceea ce au este un apartament închiriat, într-o zonă selectă a Capitalei. Aflată la peste 100 de kilometri distanță, Doina, mama devine victimă sigură a șantajului acestora. Cu toate că divorțată de trei ani de Silviu ( în urma unui episod agresiv, care a stat sub semnul șantajului), ea se simte responsabilă de viața copilului ei, așa că decide să plătească în mod constant chiria pentru aceștia, astfel încât să aibă măcar un acoperiș deasurpa capului.

Apartamentul în care își fac veacul, în cea mai mare parte a timpului fiind total absenți din realitatea înconjurătoare, se transformă treptat în spațiu „de relaxare” și tranzacții ilegale pentru Giani și întrega lui gașcă. Timp de un an, din vara anului 2022 până în vara anului 2023 în apartamentul din zona Mântuleasa încep să își facă apariția personaje care mai de care mai dubioase, de la oameni ai străzii în căutare de refugiu, până la interlopi cu mașini de lux de ultimă fiță, veniți în căutarea unui doze. În tot acest timp, scandalurile și violențele sunt la ele acasă, poliția intervine, face chiar și arestări și cu toate acestea viața lor își continuă mersul firesc, de parcă nimic din Univers nu i-ar putea atinge. Totul se întâmplă sub ochii vecinilor, care de-a dreptul stupefiați de personajele care frecventează „cuibul drogaților” născut chiar în blocul lor, nu mai au curajul să acționeze în niciun fel.

De la tată și fiică la camarazi de consum. Cât de scump te costă drogurile

Silviu și Mara sunt deja pierduți în fața substanțelor pe care le consumă, nu mai au reacție la lucrurile care se întâmplă în jurul lor. Sunt deja mult prea afundați în această „viață de canal”, pe care au recreat-o chiar în apartamentul închiriat. Apartamentul mereu închis ermetic, gemurile veșnic închise, aerul condiționat pornit constant și umezeala ridicată creează ambientul perfect, cel cu care aurolacii sunt deja foarte bine familiarizați.

Lipsa de reacție și de transparență a autoritățoilor lasă pe toată lumea într-o beznă totală. Doina, mama Marei, știe problema, însă în niciun caz la adevăratul ei nivel, iar propietarii apartamentului nu au nici cea mai vagă idee că garsoniera lor cochetă s-a transformat într-un adevărat sediu al „cartelului” și în spațiu de promenadă pentru aurolacii din București.

Universul „liniștit” în care Silviu și Mara trăiau până în luna mai a anului 2023, are să se destrame curând, odată cu expirarea contractului lor de închiriere. Atunci propietarii descoperă cu stupoare nenorocirea care s-a întâmplat în tot acest timp. Iar lucrurile o iau razna, pentru absolut toate personajele acestei povești. Aceștia se văd puși în situația în care trebuie să își mute „baza” creată meticulos în tot acest timp, lucru pe care nu sunt dispuși absolut deloc să îl facă. La rândul său, Giani conștintizează că epoca lor  „dolce far niente” este pe cale să se termine, iar implicarea poliției, de această dată, îl stresează. Pe de altă parte, Doina se vede pusă în față în față cu o realitate cât se poate de dură, aceea în care familia ei este total distrusă, iar apartamentul pentru care a cotizat lunar este daună totală, iar oalele se sparg în capul ei. Iar pe de cealaltă parte a poveștii, se află proprietarii, care se confuntă cu refuzul chiriașilor drogați de a părăsi apartamentul, iar legea care nu este deloc de partea lor în acest context.

Silviu, dar și Giani, realizează că evacuarea este iminentă, poate că nu acum, dar în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat, aceasta va avea loc. Ei vor ajunge, cel mai probabil, în unul dintre ghetto-urile din București, iar viața lor se va degrada mai mult și mai mult, până când  șansa lor de supraviețuire se va diminua total, ajungând la zero. Doina nu mai este dispusă să îi salveze, în fond face acest lucru de ani de zile, fiind supusă nenumăratelor umilințe, care începuseră cu ani de zile în urmă când Silviu era doar alcoolic.

Chiar dacă executarea silită va avea loc, propietarii vor rămâne cu ruina în care s-a transformat mica lor oază de liniște, aflată pe una dintre cele mai liniștite străduțe din București și cu gustul amar al acestui coșmar, care pentru ei a fost de neconceput. La momentul redactării acestui articol, Silviu, Mara, Giani și gașca de oameni ai străzii nu au părăsit încă apartamentul respectiv, iar o decizie a instanței cu privire la evacuarea acestora ar putea apărea doar în câteva luni. În tot acest timp, în apartament aurolacii își continuă nestingheriți obiceiurile, iar proprietarii agonizează la gândul ororilor care se întâmplă în propria casă.

Această poveste înglobează destine distruse, vieți ruinate, ilegalități și un stat care de multe ori bagă sub preș probleme grave fie că vorbim din punct de vedere legislativ, fie că vorbim din punct de vedere social. Din orice unghi analizăm această poveste, disfuncționalitatea este la cote maxime: de la profesorii, cu care Maria a luat contact cât încâ se mai putea face ceva și nu au intervenit în niciun fel, până la legislația cu excesiv de multe lacune din punct de vedere al dreptului civil. Justiția care funcționează extrem de lent în aceste situații este o altă anomalie a sistemului, dat fiind că nu există modalități sau pârghii legale prin care acest demers să fie urgentat. Iar, mai presus de orice, problema drogurilor rămâne nerezolvată. Ele continuă să circule în jurul nostru, să își facă loc în școli, chiar printre copiii noștri.