„Competențele CCR sunt stabilite în art. 146 din Constitutie (unde nu figurează această prerogativă). Există însă o prevedere de final la art. 146, în care se arată că CCR ‘îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții’. În aceste condiții, în 2010, un coleg ‘înțelept’ a propus o modificare a legii organice a CCR, adăugându-i și atribuția de control de constituționalitate a hotărârilor Parlamentului (vezi art.I pct.1 din Legea 177/2010). Nu cred că a fost o soluție în spiritul autonomiei funcționale a Parlamentului, cel puțin sub aspectul organizării interne și a hotărârilor referitoare la persoane — unde regulamentele de ordine interioară trebuiau să stabilească, definitiv, soluțiile potrivite”, a detaliat Năstase într-o postare pe blogul personal.
Năstase acceptă faptul că hotărârile cu caracter normativ, la limită, ar putea fi supuse acestui control. „Dar nu — în opinia mea — să spunem, o hotărâre referitoare la numirea unui chestor sau la componența unei comisii. De altfel, în Constitutie, prevederea invocată, referitoare la hotărâri și la adoptarea lor (art. 76, alin. 2), este cuprinsă la Secțiunea a 3-a, ‘LEGIFERAREA’, deci este vorba de hotărârile cu caracter normativ (‘legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere’). Pentru hotărârile referitoare la persoane, cred, în continuare că Regulamentele ar trebui să stabilească modul și condițiile de vot”, a adăugat fostul premier.
În încheiere, el a dat drept exemplu o mențiune din cartea despre „Viața lui Corneliu Coposu” (Tudor Călin Zarojanu), în care se arată că, la 19 iulie 1947, Adunarea Deputaților a ridicat imunitatea parlamentară a tuturor membrilor PNȚ. „Nu vreau să sugerez că astfel de lucruri se pot repeta, dar prevederea din Constituție ar trebui să fie o pavăză pentru toate anotimpurile…”, a conchis Adrian Năstase.