Adrian Năstase a explicat că nu a dorit să obţină graţierea din partea preşedintelui Traian Băsescu sau în timpul interimatului de la Cotroceni al lui Crin Antonescu deoarece a văzut-o ca pe o altă umilinţă pe care ar fi trebuit să o îndure, după condamnarea la închisoare.
„Mi s-ar fi părut o umilinţă. Aş fi preferat să stau doi ani sau oricât în penitenciar. O cerere ar însemna recunoaşterea unei vinovăţii pe care eu o resping categoric. (..) Pentru mine o cerere de graţiere către Traian Băsescu ar fi fost o altă umilinţă, pe care în niciun caz nu aş fi acceptat să o îndur”, a spus Năstase, la Antena 3.
Fostul premier a precizat că a depus deja o plângere la CEDO, în speranţa unei decizii care să-i dovedească nevinovăţia şi să-i spele imaginea pătată în urma acestui proces.
„În decembrie am făcut o plângere la CEDO în legătură cu această condamnare pentru că vreau să arăt felul incorect în care s-a desfăşurat procedura şi nedreptatea din sentinţa respectivă”.
Fostul premier a subliniat totodată că i s-a părut o umilinţă la nivel naţional acceptarea în punctajul de la Bruxelles a condiţiei ca preşedintele interimar, Crin Antonescu, să nu aprobe graţieri individuale.
„Fiind vorba, în mod evident, despre mine. Graţierea individuală este o prerogativă de suveranitate, deci a renunţa la o astfel de prerogativă înseamnă o umilinţă la nivelul statului, pe care eu n-aş fi acceptat-o. Nu aş fi cerut niciodată, se ştia lucrul acesta şi am spus-o. (…) Niciodată, pentru că însemna să-mi recunosc vinovăţia în ceea ce mă priveşte. (…) Ani de zile am fost hăituit în acest proces cu 970 de martori ai acuzării, 60 sau 70 au fost învinuiţi şi au fost scoşi din învinuire, din rechizitoriu la sfârşit doar pentru a da mărturie împotriva mea. Niciunul n-a spus ceva împotriva mea şi au fost o mulţime de minciuni”, a susţinut Năstase, adăugând că aceste lucruri va dori să le discute doar în zona CEDO.