Situaţia din Europa provoacă îngrijorare în Europa. Ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy nu văd cu ochi buni actuala evoluţie a lucrurilor.
„Dacă euro explodează, Europa va exploda. Este garanţia păcii pe un continent care a trecut prin războaie teribile”, a afirmat recent Sarkozy, iar oficialul polonez a spus luni seara la Berlin: „Ne aflăm pe marginea prăpastiei”.
Politicienii europeni au apelat de multe ori la perspectiva războiului ca la o sperietoare, pentru a promova proiectul european, însă astfel de ameninţări pot fi cu greu luate în serios în Europa de Vest de o generaţie pentru care pacea şi prosperitatea reprezintă normalitatea şi totul a mers spre mai bine în utlimele decenii.
Însă riscul unei grave crize economice în Europa este sever. Falimente în lanţ în rândul statelor din zona euro şi destrămarea uniunii monetare au devenit în ultimele luni perspective reale, care ameninţă să declanşeze o variantă modernă a Marii Depresiuni – prăbuşirea băncilor, panică în rândul populaţiei, recesiuni puternice şi şomaj în masă.
Uniunea Europeană ca întreg este cea mai mare economie a lumii. Căderea acestei economii în haos ar avea în mod inevitabil ramificaţii globale, ar bloca fluxurile comerciale şi ar clătina sistemul financiar global.
Cea mai importrantă lecţie a anilor ’30 este că o depresiune globală slăbeşte democraţiile şi facilitează ridicarea la putere a forţelor politice radicale. Astfel îşi fac apariţia posibile conflicte internaţionale.
O versiune modernă a Marii Depresiuni ar presupune ridicarea la putere a unei noi generaţii de politicieni naţionalişti în Europa, pe fondul haosului economic şi destrămării Uniunii Europene. Situaţia ar deveni tot mai tensionată şi în afara Europei, odată cu instalarea crizei economice globale. Balanţa puterii s-ar înclina şi mai repede – pe de o parte, China în ascensiune puternică, iar de cealaltă parte America în plin declin. De ambele părţi ale Pacificului, o criză economică ar servi interesele şi ar spori influenţa forţelor naţionaliste şi protecţioniste.
Însă în pofida paralelelor care pot fi remarcate în raport cu anii ’30 şi Marea Depresiune, scenariul descris pare puţin probabil, notează FT, pe de o parte datorită experienţei conferite de istorie, pe de altă parte datorită progresului civilizaţiei.
Statele dezvoltate pornesc de la „un nivel mult mai ridicat de afluenţă” decât în anii ’30. În cazul unui crash economic, populaţia şi-ar putea pierde economiile, locurile de muncă şi locuinţele, însă oamenii sunt mai puţin vulnerabili la sărăcie lucie, la disperare.