Paştele este cea mai marea sărbătoare a creştinilor, prilej de reuniri familiale, de mese îmbelşugate şi de povestiri la un pahar de vin roşu. Nu toţi românii au parte însă de bucurii în această perioadă. Ştefan Chelaru, nea Fane cum îl ştiu vecinii de cartier, trăieşte ca un pustnic urban alături de maidanezi şi într-o casă improvizată într-o fostă fabrică rămasă ca schelet de beton din perioada comunistă. Are doar 56 de ani, dar greutăţile i-au brăzdat faţa, astfel că arată cu măcar un deceniu mai în vârstă decât arată cifrele din buletin.
Greutățile și alegerile greșite din viață l-au adus să trăiască într-o locuință improvizată dintr-o veche încăpere a unei fabrici din Iași. Găsind patru stâlpi de susținere și un acoperiș, acum 7 ani, Ștefan a început să își construiască noua lui casă.
Bărbatul trăiește fără curent electric, gaz sau apă în locația unde se afla vechiul combinat TEROM Iași. Clădirile din jur au fost demolate după ce activitatea fabricii a fost oprită, astfel că Ștefan s-a folosit de orice material rămas pentru a construi o locuință improvizată. Un om micuț care se plimbă într-o cârjă, prin curte, alături de prietenii săi, cele 8 pisici și 2 căței.
Ștefan Chelaru nu a locuit dintotdeauna aici. După ce a copilărit la Iași, el a ajuns în cele din urmă să lucreze la Constanța. Dulgher de meserie, a lucrat la importante șantiere din zona dobrogeană, în ultimii ani ai comunismului. Însă, după revoluție, parcă totul s-a schimbat pentru el. Rămas fără loc de muncă, a trebuit să se descurce așa cum a putut, însă în urma unor alegeri greșite în viață a ajuns să trăiască pe străzi. Asta până când s-a reîntors la Iași să își amenajeze o locuință.
„De mic am crescut la Iași, am învățat la școala din Coropceni, iar după clasa a 8-a am ajuns la liceu, în Iași, la Construcții. După ce am învățat meserie, mi-am găsit de lucru imediat, la Constanța, eram dulgher de meserie. Am lucrat și la șantierul naval din Constanța, am lucrat și în mină. După revoluție a fost mai greu, am avut o afacere cu alți muncitori, munceam la negru, însă după un timp nu a mai mers nici asta. Am trăit o perioadă pe străzi, eram omul nimănui, după m-am întors la Iași și am găsit locul acesta. Am început ușor, căram cărămidă cu sacoșele, aduceam apă din Bahlui și cu lut am construit ce vedeți aici. Am găsit foarte multe lucruri folositoare la gunoi”, povestește Ștefan Chelaru.
Ștefan nu caută mila nimănui și apreciază ajutorul primit de la oamenii din comunitate. În prezent, aceasta mai primește alimente de la diferite persoane care îl cunosc, dar este și în evidența Asistenței Sociale din Iași.
„Mă bucur că mai există oameni buni pe lumea asta, mă ajută, îmi aduc ceva de mâncare, îmi mai aduc baterii pentru radio. Și cei de la Asistența Socială m-au ajutat tare mult, mi-au făcut documentele, am făcut analize, iar acum, din câte am înțeles, ar dori să vorbească cu compania care deține terenul aici, poate o să dorească să îmi doneze terenul. Eu sper acum doar să fiu sănătos, din păcate, nu prea mai am putere, am o boală la oase și mă deplasez destul de greu”, adaugă cu o voce îndurerată Ștefan.
Animalele de companie sunt ca o familiei pentru Ştefan Chelaru
Din păcate pentru Ștefan, familia nu mai ține legătura cu el. Are 3 surori și un frate, dar nu mai păstrează legătura cu niciunul. Însă cel mai mare regret pentru el rămâne faptul că nu și-a văzut fata de când era mică. Acesta a divorțat când fiica lui avea doar câțiva ani și de atunci nu a mai văzut-o. „Am fost și căsătorit, am și o fată de 30 de ani care stă în Anglia acum, dar nu am mai văzut-o de când era mică. Am vorbit cu ea de câteva ori. Din ce mi-a spus, ar vrea să vină să mă vadă, să înțeleagă ce s-a întâmplat. Din păcate, cu restul familiei nu mai țin legătura, fiecare are probleme, nu vreau să stau pe capul lor. Aceasta este situația mea, am făcut în viață niște alegeri mai nepotrivite și am ajuns așa, dar de acum ce pot să mai fac”, relatează bărbatul pentru bzi.ro.
Animalele din jurul casei sunt ca o familie pentru el. Acesta are 8 pisici, 2 câini și mulți porumbei care trăiesc alături de el. „Mă mai iau cu animalele, ele dorm cu mine în casă, sunt foarte docile. Pentru mine, ele sunt familia mea acum, e tare urât să fii singur, să nu ai cu cine vorbi. Dar mă mulțumesc și cu ele, așa trec mai repede zilele. Oamenii mă ajută cu hrană pentru animale, sunt toate castrate, deci am grijă de ele”, spune Ștefan despre prietenii săi.
Ștefan Chelaru este mulțumit că a muncit singur la noua lui casă și că are un acoperiș deasupra capului. Totuși, problema cea mai mare rămâne singurătatea, care pare tot mai apăsătoare, în special seara. Bărbatul speră că va putea locui aici în continuarea și că nu vor fi probleme pe viitor.