Marius Tiţă a fost luptător în Local Kombat şi bodyguard al lui Gigi Becali, dar puţini ştiu despre el că este nepotul marelui scriitor Marin Preda. Are 32 de ani, iar povestea de viaţă şi-a spus-o în paginile ziarului Puterea. Este una savuroasă, condimentată cu multe amănunte picante.
„M-am dus eu la şcoală şi i-am zis profesorului de limba română că sunt nepotul lui Marin Preda. Am zis că mă pun şi eu bine cu el. Ce crezi? M-a ţinut numai în 3 şi 4, cică fac neamul de râs. Sincer, nu prea mi-a plăcut şcoala, dar asta fiindcă nici nu a fost cineva care să se ţină de capul meu când eram mic. În schimb, frate-miu şi soră-mea luau numai premiul 1, ei chiar erau dedicaţi. Şi cu creierul e la fel ca şi cu muşchii. Dacă nu îl antrenezi, nu ai cum să faci performanţă într-un domeniu. Eu aveam ruperi de ritm. În schimb, m-am ţinut de bătaie„, povesteşte Marius Tiţă.
El îşi aminteşte şi primele antrenamente: „Un prieten care făcea karate m-a chemat la sală. Am stat o vreme acolo, dar fiindcă îmi plăcea lupta full contact, am trecut la wushu. Am ieşit campion naţional, am trecut şi la kickbox fiindcă îmi plăceau Ciprian Sora şi Daniel Ghiţă. Începusem să practic tot ce înseamnă sport de contact. De la box şi până la jiu-jitsu. Unde era competiţie, hop şi eu. Era perioada romantică a artelor marţiale în România„.
Totuşi, Tiţă are şi regrete legate de acea perioadă: „Acum 10 ani eram încuiaţi rău de tot. Nu aveam acces la informaţiile pe care acum le aflăm instant de pe internet. Nu ştiam absolut nimic despre nutriţie, habar nu aveam de capul nostru. Păi toţi credeam că dacă luam o vitamină înainte de meci, avem energie. Nici pe departe. Mai beam şi două cafele, să fiarbă sângele în noi. Din păcate, trecutul nu mai poate fi schimbat„.
Despre perioada cât a lucrat pentru Gigi Becali, Marius Tiţă a spus: „Dincolo de toate controversele astea, omul era foarte ok, ne trata bine pe toţi bodyguarzii. Îl însoţeam în special la meciurile Stelei. Uneori venea şi la galele unde luptam eu. Era ca şi la fotbal cu declaraţiile. Zicea că sunt cel mai bun, că îi voi bate pe toţi. Mă premia după succese. Apoi am avut eu o perioadă mai dificilă în viaţă, o luasem pe arătură cu timpul liber, şi normal că omul nu se mai putea baza pe mine. Am conştientizat ulterior, dar a fost o lecţie de viaţă„.