Testele din faza a III-a, ultimul stadiu, sunt desfăşurate pe mii sau chia zeci de mii de voluntari, în timpul acestora oamenii de ştiinţă putând obţine dovezi clare că vaccinul respectiv are efectele scontate. De asemenea, acest stadiu al testărilor poate scoate la iveală şi posibile reacţii adverse, care la primele teste puteau trece neobservate.
Multe vaccinuri, inclusiv cele pentru rubeolă, poliomielită şi tetanos, sunt dezvoltate din prima pentru a putea fi administrate şi copiilor, de cele mai multe ori începând cu adolescenţi şi mergând spre vârste mai fragede, dar acest lucru se întâmplă doar după ce medicii cercetători se asigură că nu apar probleme la adulţii pe care sunt testate iniţial. Oamenii de ştiinţă sunt conştienţi de faptul că nu pot considera copiii nişte adulţi în miniatură şi, deci, diferenţele dintre organisme pot face ca vaccinurile să reacţioneze diferit.
De exemplu, pentru că au căile respiratorii mai mici, pot fi vulnerabili la mici inflamaţii, care pentru un adult ar fi inofensive sau chiar ar trece neobservate.
Aceste testări permit cercetătorilor să ajusteze dozajele pentru a obţine cea mai bună protecţie imunologică, cu cel mai scăzut risc de apariţie a efectelor adverse. Dozele de vaccin pe care adulţii şi copiii le primesc sunt, de cele mai multe ori, diferite. De exemplu, copiii primesc o doză mai mică din vaccinul pentru hepatita B, dar mai pare în cazul vaccinului pentru pertussis.
În această vară, primele vaccinuri intrate în faza de testare deja arătau rezultate promiţătoare. Vaccinurile nu au prezentat efecte adverse serioase şi, producând niveluri de anticorpi promiţătoare, au intrat în faza a III-a de testare.
Dr. Anderson, unul dintre medicii care lucrează la dezvoltarea unui vaccin, a declarat că oamenii de ştiinţă ar fi putut, în acel punct, să înceapă testarea pentru copii, dar asta încă nu s-a întâmplat nici acum, după aproape o lună de toamnă.
Odată ce aceste testări vor începe, ar putea dura mai mult de un an până când vor fi gata de administrat copiilor, deoarece sunt foarte multe protocoale de urmat, până la aprobarea din partea FDA (Food and Drug Administration). Primul obstacol este recrutarea de voluntari pentru testare, care în cazul copiilor este mult mai anevoioasă şi problematică decât în cazul adulţilor, pentru că trebuie ca părinţii să-şi dea acordul.
Apoi ar trebui început cu doze foarte mici administrate câtorva copii, după care se va extinde treptat la un număr mai mare de voluntari, dar tot acest proces ar dura câteva luni, având în vedere că fiecare voluntar ar trebui să fie observat aproximativ două luni, pentru a-i fi determinat gradul de imunizare.
În plus, la fel ca în cazul oricărui vaccin, testele ar începe pe copii cu vârste mai mari, abia apoi extinzându-se către cei mai mici, de 3-8 ani, urmând ca grupa de vârstă sub 3 ani să fie ultima, ceea ce ar însemna alte multe luni de studii.