„În prezenta cauză, instanţa observă că petentul condamnat a executat fracţiunea necesră pentru a putea beneficia de liberare condiţionată. Pe parcursul executării pedepsei, petentul condamnat a participat la programe educaţionale şi sociale, a desfăşurat activităţi lucrative şi are câştigate 20 de zile ca urmare a muncii prestate”, conform motivării instanţei, transmise, la solicitarea MEDIAFAX.
Din caracterizarea depusă la dosar reiese că Nicolae Popa a avut un comportament apreciat ca fiind „bun” faţă de personal şi faţă de colegii săi, a fost recompensat de 19 ori şi nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, arată sursa citată.
Conform documentului menţionat, aceste elemente reprezintă dovezi temeinice de îndreptare.
„A fost stăruitor în muncă, disciplinat şi a dat dovezi temeinice de întreptare”, se menţionează în motivarea instanţei.
Comisia de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Găeşti a transmis Judecătoriei Găeşti o propunere de eliberare din închisoare a lui Nicolae Popa.
În baza acestei propuneri, Judecătoria Găeşti a dispus, în 24 august, punerea în libertate a lui Popa. Decizia nu era definitivă şi putea fi contestată în cel mult trei zile.
Cum nicio contestaţie nu a fost depusă în acest caz, în 30 august, Nicolae Popa a fost eliberat din penitenciar.
În iunie 2014, Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe Nicolae Popa, în dosarul prăbuşirii FNI, la 10 ani şi patru luni de închisoare.
Popa a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare, pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas, în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, în 2000, în urma căreia mai mult de 100.000 de români şi-au pierdut banii investiţi, iar statul român, care garantase, a fost obligat să plătească circa o sută de milioane de euro compensaţii.
La scurt timp de la prăbuşirea, în mai 2000, a Fondului Naţional de Investiţii (FNI), Popa a plecat din ţară. Aproape doi ani mai târziu, autorităţile române au emis pe numele lui un mandat internaţional de arestare.
Popa a fost arestat în 2 decembrie 2009, de către autorităţile judiciare indoneziene, şi adus în ţară din Indonezia în 22 aprilie 2011.