„Spitalele au fost închise numai din decizii politice şi care n-au legătură cu realitatea, n-au legătură cu cetăţenii, n-au legătură cu sănătatea, n-au legătură decât cu faptul că trebuiau să bifeze în relaţia cu FMI că au redus un număr de paturi, că au redus un număr de finanţări către acele spitale, bolnavii nu au contat. Eu sunt deranajat că au fost închise spitale fără discernământ, fără niciun fel de logică, fără niciun fel de criteriu”, a declarat, marţi, ministrul Sănătăţii.
Eugen Nicolăescu a spus că este necesară o restructurare a sistemului spitalicesc, dar aceasta trebuie să aibă la bază analize şi evaluări foarte complexe.
„Eu cred că o restructurare a sistemului spitalicesc este necesară, dar ea nu trebuie făcută decât după analize şi evaluări foarte complexe, de comun acord cu autorităţile locale, pentru că s-ar putea ca autorităţile locale să preia o serie de obligaţii, o serie de atribuţii. De ce să nu facă acest lucru? Cred că ăsta este drumul corect al colaborării, al parteneriatului, al evaluărilor profunde şi complexe. Deci, din punctul meu de vedere, Ministerul Sănătăţii nu trebuie să fie moaşă comunală. Ar fi absurd să intre ministerul în peste 350 de spitale să le spună ce să facă, când să facă, cum să facă”, a adăugat Nicolăescu.
Ministrul Sănătăţii a mai spus că militează pentru un management profesionist şi pentru ca autorităţile locale să fie lăsate să-şi facă treaba.
„Autorităţile locale trebuie lăsate să-şi facă treaba. Sigur, eu sunt supărat pentru că nu se respectă managementul profesionist la spitale şi că, după ce am plecat, imediat au venit ordonanţe de urgenţă care au adus din nou politrucii în fruntea spitalelor, din păcate. Dar trebuie să-şi asume responsabilitatea împreună cu comunităţile locale. Au vrut să aibă politruci şi nu profesionişti, să răspundă în faţa cetăţenilor din acele comunităţi. De ce au făcut aşa şi nu conform legii sau conform normalului, raţionalului, că tot vorbeam de raţional. Deci asta e o altă discuţie şi nu cred că este treaba ministrului”, a adăugat Nicolăescu.
Un număr de 67 de spitale au fost închise la 1 aprilie 2011, printr-o decizie a Guvernului, în mandatul lui Cseke Attila. Multe sunt acum centre de permanenţă, cu medici de familie, unele s-au transformat în cămine de bătrâni, iar altele, puţine, au rămas funcţionale prin decizii ale instanţei. Angajaţii din aceste unităţi sanitare au fost redistribuţi în alte spitale sau au putut opta să rămână în unităţile reprofilate.
Ministerul Sănătăţii preciza, în octombrie 2012, că potrivit datelor centralizate la MS, din totalul celor 67 de spitale închise pentru reorganizare la 1 aprilie 2011, 21 au fost transformate şi funcţionează cu statutul de cămin pentru îngrijirea bărânilor. Alte zece unităţi sanitare au fost redeschise ca spitale, iar şapte au fost reorganizate şi funcţionează cu statut de centre multifuncţionale.
În aprilie 2011, la două săptămâni după închiderea spitalelor, Cseke Attila, declara că reprofilarea celor 67 de unităţi sanitare va aduce o economie de 175 milioane de lei la bugetul de stat, scopul opririi finanţării fiind, printre altele, ineficienţa respectivelor unităţi.
La rândul său, preşedintele Traian Băsescu declara, în aprilie 2011, că susţine programul iniţiat de Cseke Attila, afirmând că reforma în sănătate nu trebuie oprită aici, ci trebuie continuată pe direcţia consolidării sistemului de intervenţie de urgenţă.
Băsescu arăta atunci că, în acelaşi timp, trebuie consolidat sistemul de intervenţie de urgenţă, pentru ca oamenii care au nevoie să poată fi transportaţi imediat la un spital dotat, unde să nu existe riscul de a nu putea fi trataţi, „cum se întâmplă la spitale foarte mici”.
Fostul ministru al Sănătăţii Vasile Cepoi spunea, în mai 2012, că închiderea spitalelor a lăsat fără servicii medicale „o populaţie de 30.000, 50.000, de 100.000 de locuitori” arondaţi unităţilor medicale respective.