Nicușor Dan a răspuns la cele mai picante întrebări ale momentului. Primarul Capitalei a vorbit despre alegerile din acest an, despre activitatea de la Primăria București, dar și despre familia lui și aspecte ce țin de viața personală.
Nicușor Dan: Când m-am născut, murise o mătușă a tatălui, iar noi stăteam în acea curte și era masa de după înmormântare. Mama însărcinată a zis nu mă duce la spital până nu terminăm. Și s-a întâmplat, n-a mai așteptat, s-a dus la spital, iar masa aceea de înmormântare s-a transformat într-un chef mare. Numele meu e un fel de ștampilă. Acum deja mă reprezintă. Nu mi-am dorit să mă fi numit altfel, acesta e numele meu.
Cred că le-ați spus pe toate. Lumea știe, și aia cu Plicușor. Sunt imun. După 10 – 12 ani sunt imun la orice fel de glumă.
Numele meu e suficient. Tot din cauza părului meu mare, în liceu, când eram în lotul de matematică, colegii îmi spuneau balaurul.
În mod direct pe nimeni. În gând, mai multe persoane. Oameni politici, dezvoltatori imobiliari, oameni din spațiul public. Chestiunea e că e un dezechilibru între cine apără interesul public și cine atacă interesul public. E un angrenaj mare de oameni care atacă interesul public și nu poți să nu te revolți.
Nicușor Dan: De patru ori. O dată la sport, în școala generală. Un coleg mi-a aruncat o cărămidă direct în frunte. Am avut o copilărie normală și fericită. Cu zece luni și jumătate la Făgăraș, cu părinții, și o lună și jumătate cu bunciii. Acolo era „Aminitiri din copilărie”.
În matemartică e mai complex decât în sport. Ce facem noi în liceu e ce se cerceta pe la 1700 – 1800. Ca să devii matematician adevărat mai e de studiat mult, foarte mult. Matematica serioasă e altceva.
Nicușor Dan: Când am lăsat matematica am știut sigur că mă voi întoarce. Când faci matematică serios, cercetare, când citești mult, îți dezvolți linii de gândire, ele rămân acolo și lucrează. Mult timp visam noaptea matematică. Inițial m-am întors din Franța și am zis avem o problemă, mulți tineri foarte buni pleacă din România și alături de niște colegi am pus pe picioare o școală de elită pentru care am muncit câțiva ani. Apoi am văzut că mă supăra că se demolau case de patrimoniu. Am intrat într-un grup și la scurt timp am înnfințat propria asociație. De acolo a început.
E foarte important, cred eu, pentru un tânăr primul moment când pleacă de acasă. Am făcut armata 9 luni la Bacău, iar apoi am ajuns student la București. În atmosfera anilor 90, când părea că toate orizonturile se deschid, a fost un moment în care eu, ca persoană, m-am dezvoltat și această dezvoltare s-a proiectat pe orașul în care locuiam.
70%. Am stat 4 ani în Parlament și fiecare dintre partide are 1 – 2 specialiști pe diverse domenii, în rest ceilalți urmează linia. Nu există inițiative. Este un moment în Camera Deputaților, miercuri dimineața, parcă, care se numește „declarații politice”. Și nu e nimeni în sală. Sunt 2 – 3 care spun și reclamă, dar nu e nimeni în sală. E foarte comic.
Nicușor Dan: Nu, nicidecum. Eu mi-am dat demisia la 2 – 3 luni după ce câștigasem congresul. Înființasem USR, am avut o activitate de opt – nouă luni, am mai avut un congres, numai că atunci când a venit referendumul pentru familie eu făcusem o promisiune publică. Era o temă această dezbatere și oamenii care s-au înscris în USR aveau teama asta, că partidul se va duce într-o direcție progresistă. Și eu atunci le-am promis că trebuie să fie un partid – umbrelă pentru că celalalte sunt niște partide foarte mari. Atunci când partidul, în mod democratic, a spus noi mergem în direcția asta, eu rămânând acolo mi-aș fi încălcat promisiunea publică.
Nicușor Dan: Încerc să obțin votul oricărei persoane care are domiciliul în București, inclusiv pe al reprezentanților minorităților sexuale. Eu am încercat să fiu moderat în această dezbatere în toată perioada în care am avut întrebări. Eu am respect foarte mare față de valorile tradiționale. Legat de chestiunea cu aprobarea marșului, eu am aprobat la toată lumea, inclusiv am aprobat pentru oameni care strigau împotriva mea.
Fără discuție. Sprijinul PNL a fost esențial. Atât îndemnul pe care partidul l-a dat pentru susținătorii din București, cât și campania pe care eu nu puteam să o duc la momentul acela. A fost o decizie corectă, care s-a luat greu atunci, între PNL și USR, de a avea un candidat unic. Altfel, Gabriela Firea nu putea fi învinsă. Sunt momente când oamenii politici iau decizii corecte și asta a fost una dintre ele.
Foarte multe. Inclusiv de la Sorin Oprescu am preluat, iar cel mai vechi e din 1989. Sunt multe, de la stația de epurare de la Glina, de la finanțările europene pentru termoficare, finanțările de la Ministerul Mediului pentru tramvaie și troleibuze. Problema e să le termini, să faci achizițiile corecte.
Cel care-l duce la bun sfârșit. Dar e important și cum îl demarezi. Noi am pierdut foarte mult timp pe proiecte făcute prost.
Cel mai important e cel al reabilitării liniilor de tramvai. 500 de milioane de euro. Sunt multe proiecte pe care le-am inițiat. Avem aduse la viață proiectele pentru pietonalul de-a lungul Dâmboviței, sunt multe proiecte în spitale, multe în parcuri. Podul din Cișmigiu, podul din Herăstrău, sunt multe.
E o lungă discuție. E o disproporție foarte mare între banii pe care îi are Primăria Capitalei și ce are de făcut și banii pe care îi au primarii de sector și ce au ei de făcut. Școli, parcuri, străzi, curățenia stradală. Nu e normal ca noi să avem mai puțin decât au primăriile de sector împreună.
Nicușor Dan: Iarna asta sistemul a funcționat foarte bine, am avut o medie de 99% de oameni care au avut căldură și apă caldă. În campania din 2020 am promis 50 km pe an. Abia în 2023 am reușit, iar anul acesta probabil vom reuși 70 km. Noi mergem în direcția corectă. Noi am făcut în trei ani cât s-a făcut în mulți ani. Gabriela Firea a făcut 15 km pe an și noi în ultimul an am făcut 50.
Nicușor Dan: Noi încasăm cam 2 – 3 milioane și dăm la STB cam 120 de milioane de lei pe lună. E ceva firesc ca autoritățile publice să subvenționeze transportul public pentru că reduci poluarea și e bine pentru toată lumea. Am avut o creștere de călători în transportul public, e un succes.
Nu e nevoie să facem acum. Noi trebuie să restabilim o piață. Avem multe parcări care sunt trei sferturi goale. Noi trebuie să restabilim o piață, să taxăm parcarea în centru. Abia când vom avea în centrul orașului aceste parcări plătite, vom putea face. La park & ride avem exemplul nefericit de la Străulești și de la Cora Pantelimon. Noi le-am plătit și le-am terminat. Când nu ai transport public eficient care să deservească acea parcare, omul nu-și lasă mașina acolo. Parcările cu plată trebuie deservite de puncte mari de transport public.
Noi, în București, nu am mai avut tramvaie noi de la 1989. Acum avem 100 care s-au livrat cam 75. În curând vom avea 100 de tramvaie. Autobuzele electrice au venit deja și circulă pe stradă. Pe partea de modernizare a transportului public suntem în grafic. Pe semaforizare inteligentă discuția e mai nuanțată. Noi am pus un semafor aici, unul aici, unul aici, nu am rezvoltat problema de sistem. Am avut ghinion. În 2023 ne pregăteam să semnăm, dar a fost o serie de contestații. Eu sunt conștient că și eu, din afară, si oamenii vor o viteză mai mare. Nu e viteza pe care mi-o doresc eu, dar e de 2 – 3 ori mai rapid față de ce am găsit. Acum pare totul simplu, când s-au plătit datoriile, dar noi în 2020 primeam întrebări de genul ‘o să mai reziste o iarnă rețeaua de termoficare’ și ‘intră CFR sau nu în faliment’. De acolo am pornit.
Deja e complicat să fie un independent care depinde de votul mai multor partide. Orașul ăsta e special pentru că are sectoare și pe anumite proiecte suntem împreună. Deși mi-am mușcat limba de mai multe ori, am încercat să fiu prietenos cu toată lumea. Disputa cu Negoiță… au fost gesturi de sfidare și sigur că nu poți să colaborezi așa. Negoiță a comis un abuz, așa cum a comis multe altele.
Am început să fiu mai atent la ce declar. Eu sunt un primar independent și am avut un consiliu format din patru partide, din care trei m-au susținut. Ați văzut că o ședință de consiliu nu dă nicio știre. Lucrurile se întâmplă organizat. Fiecare dintre investițiile cu primăriile de sector a trecut prin consiliul general la propunerea mea. Fiecare are o formație. Când am ajuns în poziția asta, am făcut, mușcându-mi limba de multe ori, tot ce e nevoie. Când mă urc în autobuz stau de vorbă cu bucureștenii, care își fac poză cu mine.
Să-i întrebăm pe bucureșteni, la vot.
Eu am plecat în Franța, convins să mă întorc să-mi văd de activitatea de matematician. Eu nu puteam să trăiesc în București din salariul pe care îl aveam la vremea aceea. Investiția aceea de la Predeal e o investiție la un preț corect, nu am înșelat pe nimeni cu ce am luat de la firma de calculatoare de atunci. Tot timpul am fost relaxat în ceea ce privește situația materială. Stăm cu chirie în continuare. Dar știu că oricând, având doctoratul luat, pot să mă duc în orice țară să-mi practic meseria ca să-mi susțin familia.
Niciodată. Așa discuții, ce am putea să facem, au mai fost. Nu am văzut niciodată un plicușor cu bani întins. Am deranjat așa de multă lume că vă asigur că orice mișcare greșită făceam se afla.
Niciodată, chiar niciodată.
Dacă bucureștenii ar considera că așa trebuie să arate primarul lor, fără discuții aș face-o.
Actualizarea planului urbanistic general s-a blocat în 2013 și a rămas blocat până în 2022. Pentru a descâlci această chestiune a fost o muncă uriașă. A început să funcționeze, acum sunt toate lucurile făcute. Noi o să propunem un PUG în mai – iunie 2024. Am reușit deblocarea unei chestiuni juridice foarte complicate și realizarea tuturor studiilor care trebuiau făcute. Noi depindem de toate instituțiile care dau aviz. Nu e posibil să dai pe bucăți din București blocuri între case, blocuri pe spații verzi și lumea să asiste nepăsătoare… lumea stă relaxată și îl acuză pe primar că blochează orașul. Avem un PUG în baza căruia se dau autorizații de construire. Am dat 600 de autorizații pe an, câte s-au cerut.
Faptul că aici au copilărit copiii, aici s-a născut băiețelul… mie-mi place mult cartierul în care locuiesc. Nu sunt deloc stresat din punct de vedere material. Am un back-up, pot să plec să predau oriunde. Mirabela ar vrea să avem casa noastră. Plătim 590 de euro pe lună, avem o cameră și două dormitoare la mansardă și proprietarul plătește taxa la ANAF. Cam atât.
Eu țin la această mașină franțuzească. Acum, de când s-a născut fetița, acum 7 – 8 ani, Mirabela și-a cumpărat o mașină de 10 mii de euro de la Renault cu care circulăm și astăzi.
Mă duc dimineața cu fetița la școală. Ținând cont că sunt cu fetița în mașină, nu înjur. În gând doar, dar destul de rar.
Eu nu am spus că acest lucru se va întâmpla. E foarte bine așa cum suntem în momentul de față. Suntem bine cu copiii, totul e foarte bine. Atunci când vom avea timp să reflectăm, o să ne gândim. Lucrurile merg foarte bine așa. Tot timpul am fost un om liber și responsabil. Respect foarte mult valorile tradiționale.
Iubirea e un fel de deschidere către sinele tău și sinele celuilalt. Ca să ai deschiderea asta trebuie să ai încredere. Există multe paliere pe care le-am experimentat. Pe măsură ce trece timpul, lucrurile devin mai adânci, mai serioase, mai fundamentate. Și copiii ajută foarte mult. Noi ne obișnuim cu noi înșine, totul ni se pare banal, dar când vezi copii e un mare moment de bucurie.
În anumite momente, cu autoritate, e important ca copilul să știe că există limite. Dar de cele mai multe ori în jocul copilului. Cred că trebuie să îi dai multă încredere, să nu-i spui că greșește decât când chiar greșește, să-l iei în serios și să simtă că ești lângă el. Ei se bucură foarte mult când mă văd. Lipsește timpul, îmi pare rău că nu am mai mult timp lângă ei. Dar sunt foarte bucuros că există acești doi copii.