Potrivit cotidianului italian, glonţul fatal care l-a ucis pe fostul lider libian, Muammar Gaddafi, la 20 octombrie 2011, a fost tras de către unul dintre agenţii serviciilor secrete franceze şi nu de către membri ai Brigăzii revoluţionare libiene aşa cum afirmă versiunea oficială, relatează Paris Match, în ediţia electronică. Aceasta nu este pentru prima dată când versiunea oficială este pusă sub semnul întrebării, fiindcă circumstanţele exacte ale morţii fostului lider libian rămân neclare, în pofida multiplelor dezvăluiri ale foştilor combatanţi.
Corriere della Serra se bazează pe un interviu acordat de fostul pemier al Guvernului de tranziţie, Mahmoud Jibril, pentru a susţine ipoteza unui complot urzit de către serviciile de informaţii occidentale. Jibril a declarat pentru postul de televiziune egiptean Dream TV că „un agent străin era infiltrat în cadrul Brigăzii revoluţionare pentru a-l ucide pe colonelul Gaddafi„, întrucât liderul libian, după intervenţia NATO de partea revoluţiei libiene, la sprijinul lui Nicolas Sarkozy, a ameninţat că va dezvălui detalii despre relaţia sa cu fostul preşedinte francez, inclusiv despre milioanele de dolari pe care le-ar fi plătit pentru a finanţa campania sa în 2007. Prin urmare, „Sarkozy avea toate motivele pentru a încerca să-l reducă la tăcere pe colonel cât mai repede posibil”, au confirmat pentru cotidianul italian surse diplomatice europene la Tripoli.
Informaţiile sunt întărite de relatările lui Rami El Obeidi, un fost responsabil de relaţiile cu agenţiile de informaţii străine pentru Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT). În opinia sa, dictatorul a fost localizat în Sirt datorită discuţiilor cu Guvernul sirian prin intermediul telefonului său prin satelit Iridium. După eliberarea oraşului Tripoli, la sfârşitul lui august, revoluţionarii au crezut că Muammar Gaddafi „a fugit în deşert (…) cu intenţia de a reorganiza rezistenţa”. Rebelii au intensificat atunci atacurile în regiunea Bani Walid şi spre oazele din sudul ţării, dar, în realitate, a fost găsit în oraşul natal Sirt.
De aici, el „încerca să comunice prin telefonul său prin satelit Iridium cu susţinători ai săi care fugiseră în Siria sub protecţia lui Bashar al-Assad„, iar preşedintele sirian ar fi „vândut” localizarea „prietenului” său libian în schimbul asigurării că NATO şi, mai ales Franţa, vor scădea presiunile împotriva regimului său, încheie El Obeidi.