Datele raportate de Eurostat privind importurile de gaze naturale în Uniunea Europeană arată că, înainte de criză, într-o lună normală, cifra de afaceri a furnizării de gaze naturale a gigantului Oslo Equinor în Europa era de aproximativ 200 de milioane de euro pe lună. Spre exemplu, în ianuarie 2020, înainte de pandemie, Norvegia a vândut metan Europei pentru 256 de milioane de euro; în anul următor – ianuarie 2021 – cifra de afaceri a gazului norvegian a scăzut la 210 milioane, dar în luna ianuarie a acestui an, când războiul era iminent, Norvegia a încasat din gaz 1,97 miliarde de euro.
Creşterea este de aproape zece ori şi corespunde unei creşteri a preţului pieţei spot, cea a platformei Ttf din Amsterdam, de la mai puţin de 20 de euro pe megawat oră la începutul lui 2020 sau 2021 la aproximativ 90 de euro pe megawatt oră la începutul lui 2022.
Conform calculelor analiştilor, actualul profit din petrol al Norvegiei se apropie de 5% din PIB, profit care, dacă ar fi distribuit uniform populaţiei, ar însemna aproximativ 4.000 de euro de persoană.
În același timp, după ce a devenit primul furnizor de gaze naturale al Europei, Norvegia a spulberat speranţele exprimate de majoritatea ţărilor europene, care ar dori o plafonare a preţurilor pentru importurile de gaze naturale în ideea de a diminua facturile la energie.
„Suntem de acord să avem un dialog mai strâns cu UE în viitor cu privire la diferitele propuneri care sunt pe masa discuţiilor. Mergem la discuţii cu mintea deschisă dar suntem sceptici faţă de ideea unui preţ maxim la gazele naturale. Un preţ maxim nu va rezolva problema fundamentală, care este aceea că sunt prea puţine gaze naturale în Europa”, a transmis premierul norvegian Jonas Gahr Stoere, într-un comunicat de presă.