Acum 23 de ani, cuplul Ceauşescu îşi găsea sfârşitul sub o ploaie de gloanţe. Era deznodământul revoluţiei românilor, care îi pusese pe fugă pe dictatori încă de pe 22 decembrie.
Cuplul prezidenţial a fugit întâi spre Snagov, apoi spre Târgovişte, dar au fost prinşi în scurt timp.
A urmat, rapid, procesul, condus de către Tribunalul Militar Excepţional, care a luat fiinţă printr-un decret scris de mână într-o toaletă a Ministerului Apărării Naţionale. Deşi dictatorul a spus în repetate rânduri că nu recunoaşte autoritatea tribunalului constituit ad-hoc, pe judecători nu i-a interesat.
În doar o oră şi douăzeci de minute, Ceauşeştii au fost găsiţi vinovaţi de genocid, subminarea economiei naţionale, subminarea puterii de stat şi încercarea de a fugi din ţară cu peste un miliard de euro. Peste alte cinci minute, cei doi erau condamnaţi la moarte şi executaţi.
Ei au fost îngropaţi la Cimitirul Ghencea Civil, dar mulţi ani după aceea au existat dubii cu privire la identitatea celor aflaţi în morminte. Lucrurile s-au clarificat după ce autorităţile au aprobat o deshumare care a confirmat că într-adevăr cei doi erau Nicolae şi Elena Ceauşescu. Înmormântaţi iniţial separat, cei doi au fost reînhumaţi într-o singură groapă.
De 23 de ani, nostalgicii vin pe 25 decembrie la mormântul lui Nicolae Ceauşescu şi nici 2012 nu a făcut excepţie. Câteva persoane au venit să le aprindă o lumânare celor doi şi să asiste la o slujbă de comemorare.