Nou termen în dosarul MINERIADA. Peste 1.400 de oameni sunt aşteptaţi să se prezinte la proces

UPDATE Aproximativ o sută de persoane au venit joi dimineaţa la Tribunalul Bucureşti, în calitate de părţi civile, în dosarul „Mineriada din 13-15 iunie 1990”, însă Ion Iliescu şi ceilalţi inculpaţi nu s-au prezentat la proces.

Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, a declarat că Ion Iliescu are o atitudine „arogantă” prin faptul că nu vine la proces. Mărieş a mai spus că acest dosar trebuie judecat cât mai repede.

„Se aşteaptă o decizie de atâţia ani. Trebuie să fie o decizie rapidă, pentru ca dosarul să intre în firesc, în sensul de a fi începută judecata. Această fază preliminară trebuie să se încheie cât mai repede”, a precizat Mărieş.

La rândul său, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, Viorel Ene, a arătat că acest dosar a fost instrumentat „foarte prost”, deoarece procurorii au refuzat să facă cercetări şi pentru ce s-a întâmplat la Străuleşti, unde au fost ucise patru persoane şi 18 au fost rănite prin împuşcare.

Alte articole

Ion Iliescu, despre viitorul președinte al țării: „România are nevoie de cineva care să fie deasupra partidelor”

Ion Iliescu despre stânga și dreapta politică din România: „Să coabitezi nu înseamnă să te denaturezi”

Viorel Ene a anunţat că, la termenul trecut al procesului, a depus prin avocaţi o cerere privind institutirea sechestrului pe averile inculpaţilor din acest dosar.

„Vrem tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi despăgubiri pentru cei care au avut de suferit. Facem o paralelă, revoluţionarii au drepturi, au legi, pe când victimele Mineriadei nu au primit niciun leu despăgubiri, nu au fost asistaţi, nu au primit ajutoare de la nimeni. Este o luptă a noastră, pe care o ducem de 28 de ani cu sistemul”, a precizat Viorel Ene.

______________

Deoarece Instanţa supremă nu are un spaţiu adecvat pentru desfăşurarea acestui proces în care sunt foarte multe părţi civile, judecarea dosarului are loc la Tribunalul Bucureşti.

Primul termen al dosarului a avut loc pe 20 februarie, la Curtea Militară de Apel, însă sala repartizată s-a dovedit neîncăpătoare pentru sutele de oameni veniţi la proces, astfel încât a izbucnit un scandal, după ce persoanele citate ca părţi civile au fost nevoite atunci să stea afară, în frig, aşteptându-şi rândul să fie strigate de pe o listă.

Pentru a nu se mai repeta o asemenea situaţie, Instanţa supremă a decis ca procesul să se desfăşoare în sala de festivităţi a Tribunalului Bucureşti.

Peste 1.400 de oameni sunt aşteptaţi să se prezinte la proces, fiind citaţi ca părţi civile.

Pe 13 iunie 2017, Parchetul Militar i-a trimis în judecată pe: Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi preşedinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.

De asemenea, au fost deferiţi justiţiei: amiral (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Petre, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB.

Procurorii militari susţin că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice, în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment.

În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, SRI, precum şi peste 10.000 de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

Atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: moartea prin împuşcare a 4 persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.

În cadrul acestei acţiuni, peste 200 de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după-amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.

Conform hotărârii luate de preşedintele CPUN, prim-ministrul, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de persoane din conducerea FSN, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi SRI.

Procurorii mai arată că forţele de ordine au făcut uz de armă cu muniţie de război, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane iar alte 3 fiind rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor a continuat în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii. În acest context, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului şi alte persoane având legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, imaginile cu actele de violenţă comise de mineri pe străzile oraşului fiind mediatizate în întreaga lume.

„Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă ‘rebeliune de tip legionar’. Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, ‘elemente extremiste, reacţionare’, fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind ‘golani’. Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în cazărmi aparţinând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990”, mai spun procurorii.

Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurorii militari că el este cel care a dat ordinul pentru evacuarea în forţă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv prin folosirea unor muncitori din marile întreprinderi din Bucureşti.

Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 este compus din 413 volume, iar rechizitoriul are 2.000 de file.

În timpul anchetei, au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate şi 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citaţii.