NOUL COD PENAL: Tot ce trebuie să ştii despre modificările legilor penale. DESCARCĂ DOCUMENTE

NOUL COD PENAL: Una dintre modificările care vor intra în vigoare de la 1 februarie se referă la faptul că, deşi este în continuare incriminată, eutanasia nu mai este calificată drept omor calificat.

Astfel, conform articolul 190 din noul Cod penal, „uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”.

Tot în noul Cod penal, fătul este ocrotit în mod special, fiind interzis în continuare avortul în alte condiţii decât cele medicale, dar acum este incriminată şi fapta de vătămare corporală a fătului.

Pe de altă parte, urmărirea unei persoane ori apelarea acesteia sau trimiterea de mesaje ce îi cauzează o stare de temere constituie infracţiunea de hărţuire.

O altă modificare a Codului penal are în vedere recidiviştii. Astfel, persoanele care comit fapte în stare de concurs sau recidivă vor avea parte de sancţiuni mai drastice. Dacă se comit mai multe infracţiuni în concurs, judecătorul va aplica pedeapsa cea mai grea şi un spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse. În cazul recidiviştilor, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

NOUL COD PENAL. Noi tipuri de judecători: de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară

Una dintre cele mai importante modificări care vor intra în vigoare la 1 februarie, privitoare la noul Cod de procedură penală, se referă la separarea funcţiilor judiciare în procesul penal, fiind introduse instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi şi cea a judecătorului de cameră preliminară.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi este cel care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia, soluţionează în cursul urmăririi penale cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind: măsurile preventive; măsurile asigurătorii; măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; administrarea anticipată a probelor. Acest lucru înseamnă că, în cursul urmăririi penale, orice măsură ce ar putea să afecteze drepturile şi libertăţile părţilor este fie supusă, fie dispusă cenzurii judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Conform articolului 54 din noul Cod de procedură penală, „judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia: verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege”.

NOUL COD PENAL: Arestul la domiciliu, în locul interdicţiei de a părăsi localitatea sau ţara

O altă modificare a Codului de procedură penală se referă la măsurile preventive, interdicţia de a părăsi localitatea sau ţara fiind eliminate. Apare, astfel, arestul la domiciliu.

Conform noii legislaţii, măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta. Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligaţia de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat. El nu are voie să comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obişnuit împreună cu el sau care nu se află în îngrijirea sa.

„Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. (…) La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului”, se precizează în noua reglementare.

În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, cel care se află în stare de arest la domiciliu poate părăsi imobilul fără permisiunea oamenilor legii, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnate cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauza.

Intrarea în vigoare a noului Cod penal aduce cu sine introducerea sistemului zilelor-amendă. La o astfel de sentinţă, se va stabili un număr de zile amendă, cuprins între 30 şi 400, care se va înmulţi cu valoarea corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 10 şi 500 de lei.

„Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. Dacă amenda neexecutată a însoţit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă”, potrivit articolului 63 din Codul penal.

NOUL COD PENAL: Acordul de recunoaştere a vinovăţiei, forma „scurtă” a procesului penal

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală apare şi o nouă concepţie privind fazele urmăririi penale. La aceste faze se adăugă, astfel, posibilitatea mai largă de aplicare a principiului oportunităţii, consacrat la articolul 7 alineatul 2, apărând renunţarea la urmărirea penală şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

Conform articolului 318 alineatului 1 din Cpp, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult cinci ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de conţinutul faptei, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de împrejurările concrete de săvârşire, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, de eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acestuia.

Potrivit reglementării, renunţarea la urmărirea penală poate avea loc numai după punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte de sesizarea camerei preliminare.

De asemenea, tot procurorul poate încheia un acord de recunoaştere a vinvăţiei, privitor la infracţiunile pentru care legea prevede o pedeapsă cu amenda sau de maximum şapte ani. Acordul de recunoaştere este o formă abreviată a procesului penal, bazată pe o pledoarie de vinovăţie a inculpatului.

Astfel, imediat după punerea în mişcare a acţiunii penale, procurorul şi inculpatul pot încheia un acord, după ce acesta din urmă îşi recunoaşte vinovăţia. Acordul are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice, fiind stabilit şi modul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma în care aceasta urmează a fi executată.

Limitele, dar şi efectele, încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. Imediat după încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul va sesiza instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond şi îi trimite acesteia acordul, alături de dosarul de urmărire penală. Cea care decide, în final, ce se întâmplă cu acordul de recunoaştere a vinivăţiei, este instanţa, printr-o decizie, în urma unei proceduri necontradictorii. Soluţia este dată după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă.

NOUL COD PENAL: Minorii scapă de pedepse

O altă modificare a Codului penal se referă la faptul că nu mai sunt prevăzute pedepse pentru minori. Ei vor fi sancţionaţi exclusiv pe baza măsurilor educative, care pot fi atât privative, cât şi neprivative de libertate. În prima categorie se încadrează internarea într-un centru educativ sau unul de detenţie. Celelalte măsuri se referă la stagiul de formare civică, supravegherea sau consemnarea la sfârşit de săptămână.

În forma actuală a codului, „pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani”, conform articolului 109, Cod penal.

NOUL COD PENAL: Viaţa privată, mai protejată

Potrivit noului Cod penal, fotografierea sau înregistrarea convorbirilor unor persoane în domiciliul lor va fi infracţiune. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul difuzării imaginilor sau convorbirilor. Violarea domiciliului este, în continuare, considerată o infracţiune, iar acum se incriminează şi violarea sediului unei persoane juridice.

Împiedicarea organului judiciar de a efectua un act procedural sau refuzul de a pune actele sau informaţiile cerute la dispoziţia lui, se constituie în infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei şi este o noutate pe care o aduce Codul penal, de la 1 februarie. Acest lucru se va pedepsi cu închisoarea de la trei luni la un an.

În acelaşi context, intimidarea, ameninţarea sau constrângerea unei persoane sau a familiei acesteia pentru a nu da, a da sau a retrage o declaraţie dată la organele judiciare, va reprezenta infracţiunea de influenţarea declaraţiilor. Pedepsele în cazul acesta variază între unul şi cinci ani.

Mai mult decât atât, avocatul care face înţelegere cu partea adversă pentru fraudarea intereselor clientului său va fi pedepsit. Acest fapt îmbracă forma infracţiunii de asistenţă şi reprezentare neloială.

Totodată, se sancţionează folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, în cazul unui funcţionar public care solicită favoruri de natură sexuală la întocmirea unui act.

În plus, intimidarea sau umilirea unei persoane, prin pretinderea de favoruri sexuale nu va reprezenta infracţiunea de hărţuire sexuală doar în cazul în care aceasta este înfăptuită de şefi, ci şi atunci când ea este făcută de colegi.

CODUL DE PROCEDURA PENALA

Noul Codul penal, partea specială

Faţă de Codul penal 1969, sunt modificări în ce priveşte cuantumul pedepsei, care în general scade. Apar noi infracţiuni, altele sunt abrogate, iar pentru altele se modifică conţinutul constitutiv.

Modificare pedepse: Pentru unele infracţiuni limita superioară a pedepselor este mai mică decât în vechiul cod: de exemplu, pentru rele tratamente aplicate minorului scade maximul de la 15 la 7 ani, pentru furtul calificat scade de la 15 la 10 ani, pentru mărturia mincinoasă de la 5 la 3 ani, pentru hărţuirea sexuală de la 2 la un an, pentr înşelăciune de la 15 la 3 ani. Pentru alte infracţiuni scade atât minimul, cât şi maximul legal: pentru lipsirea de libertate în mod ilegal pedepsele erau 3-10 ani, acum vor fi 1-7 ani; pentru trafic de minori de la 5-15 ani scad la 3-10 ani închisoare; pentru violare de domiciliu de la 6 luni-4 ani la 3 luni-2 ani; delapidarea era sancţionată cu 1-15 ani închisoare, pe noul cod va fi 6 luni-7 ani.

Pentru un număr mai mic de infracţiuni, creşte minimul pedepsei: la determinarea sau înlesnirea sinuciderii creşte de la 2 la 3 ani, pentru şantaj de la 6 luni la un an. Pentru altele creşte doar maximul legal: la divulgarea secretului profesional şi la evadare creşte de la 2 la 3 ani. Iar pentru altele cresc ambele limite: la încăierare pedeapsa era o lună-6 luni, de acum va fi 3 luni-1 an; cercetarea abuzivă era sancţionată cu 1-5 ani închisoare, noua pedeapsă va fi 2-7 ani.

Pentru un alt set de infracţiuni creşte minimul şi scade maximul: infracţiunea de distrugere era sancţionată cu o lună-3 ani, de acum va fi 3 luni-2 ani; nedenunţarea unor infracţiuni era sancţionată cu 3 luni-3 ani, acum va fi 6 luni-2 ani; favorizarea infractorului şi tăinuirea erau sancţionate 3 luni-7 ani, acum vor fi 1-5 ani.

Cele mai multe infracţiuni se urmăresc din oficiu. Dintre acestea, pentru un număr de 5 infracţiuni din Codul penal şi mai multe infracţiuni din şase legi speciale, părţile pot pune capăt procesului prin împăcare. Există şi un număr de 25 de infracţiuni în Codul penal şi alte infracţiuni cuprinse în 9 legi speciale pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca să înceapă urmărirea penală.

Infracţiuni contra persoanei: Eutanasia (ucidere la cererea victimei) este interzisă. Actele de violenţă care produc suferinţe fizice până în 90 zile, intră în conţinutul infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, iar peste 90 zile în infracţiunea de „vătămare corporală”. Fătul este ocrotit în mod special, fiind interzis în continuare avortul în alte condiţii decât cele medicale, dar acum este incriminată şi fapta de vătămare corporală a fătului. O nouă infracţiune este „hărţuirea”, contând în urmărirea unei persoane, ori apelarea acesteia sau trimiterea de mesaje care îi cauzează o stare de temere, sancţionată cu 3-6 luni, respectiv 1-3 luni închisoare. Prostituţia nu va mai fi infracţiune, ci doar contravenţie.

Minorul este ocrotit în mod special: nu poate fi folosit în scop de cerşetorie, nu poate fi exploatat sexual, nu poate să îşi dea un acord valabil pentru acte sexuale dacă are sub 13 ani, nici măcar nu poate fi racolat pentru astfel de întâlniri convocate prin internet sau telefon. Comite infracţiunea de abandon de familie cel care nu plăteşte pensia de întreţinere timp de trei luni, nu două ca până acum.

Conţinutul infracţiunii de viol este mai bine definit: raportul sexual, actul sexual oral ori actul sexual anal, comise prin constrângere, iar pedeapsa este aceeaşi, de 3-10 ani. Restul actelor de natură sexuală comise prin constrângere constituie o nouă infracţiune numită „agresiune sexuală” pedepsită cu 2-7 ani. Pretinderea de favoruri sexuale nu doar de şefi, ci de acum şi de către colegi, intimidând sau umilind victima constituie infracţiunea de „hărţuire sexuală”.

Viaţa privată va fi mai bine ocrotită ca în prezent: Violarea domiciliului rămâne infracţiune, iar acum se incriminează şi violarea sediului unei persoane juridice. Fotografierea sau înregistrarea convorbirilor unor persoane în domiciliul lor, respectiv difuzarea imaginilor sau convorbirilor va fi infracţiunea de violarea vieţii private, sancţionată cu închisoare 3 luni-2 ani, respectiv 6 luni-3 ani.

Infracţiuni contra patrimoniului: Apar noi infracţiuni în acest domeniu: abuzul de încredere prin frauda creditorilor, înşelăciunea privind asigurările, deturnarea licitaţiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.

Infracţiuni privind autoritatea: Autorităţile sunt ele ocrotite în mod special: orice ameninţare sau violenţă împotriva unei persoane care exercită o autoritate de stat, în timpul exercitării funcţiei, pentru intimidare sau răzbunare, duce la majorarea pedepsei cu o treime (infracţiunea se numeşte „ultraj”), iar dacă victima este judecător sau procuror, majorarea se face cu jumătate (infracţiunea este cea de „ultraj judiciar”).

Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei: Aici apar noi infracţiuni. Împiedicarea organului judiciar să efectueze un act procedural sau refuzul de a pune actele sau informaţiile cerute la dispoziţia lor, va fi infracţiunea de „obstrucţionare a justiţiei” sancţionată cu pedeapsă de la 3 luni la un an închisoare. Intimidarea, ameninţarea sau constrângerea unei persoane sau a familiei acesteia pentru a nu da, a da sau a retrage o declaraţie dată la organele judiciare, va fi infracţiunea de „influenţarea declaraţiilor”, iar pedeapsa de la 1 la 5 ani; răzbunarea pentru declaraţiile date va fi, de asemenea, infracţiune. Dacă organul judiciar este acuzat în mod public şi nereal că a comis o abatere disciplinară sau o infracţiune, aceasta va fi infracţiunea de „presiuni asupra justiţiei”, sancţionabilă cu închisoare de la 3 luni la un an.

„Nedenunţarea unor infracţiuni” va fi sancţionată numai dacă fapta nedenunţată este îndreptată contra vieţii sau a avut ca urmare moartea unei persoane. Denunţarea calomnioasă se va numi „inducerea în eroare a organelor judiciare”. Organul judiciar sau funcţionarul care divulgă informaţii confidenţiale dintr-un dosar, va fi „compromiterea intereselor justiţiei” sancţionată cu 3 luni-2 ani închisoare. Din infracţiunea de represiune nedreaptă s-a eliminat referirea la arestarea preventivă.

Va fi sancţionat cu închisoare 3 luni-1 an avocatul care face înţelegere cu partea adversă pentru fraudarea intereselor clientului său (infracţiunea de „asistenţa şi reprezentarea neloială”). Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti cunoaşte o paletă mai largă de fapte care intră în conţinutul său constitutiv – de exemplu, intră aici orice formă de rezistenţă la organul de executare, nu doar ameninţarea.

Infracţiuni de corupţie şi de serviciu: Limita maximă a pedepsei legale pentru luare de mită este mai mică cu 2 ani, cumpărarea de influenţă mai mică cu 3 ani, pe când la darea de mită şi traficul de influenţă creşte limita maximă cu 2 ani; la infracţiunea de conflict de interese minimul creşte cu 6 luni. Apare o nouă infracţiune, „folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual”, comisă de către un funcţionar public care întocmeşte sau nu un act solicitând favoruri de natură sexuală şi sancţionată cu închisoare 6 luni-3 ani. Vor fi prevenite scurgerile de informaţii prin incriminarea a două noi infracţiuni: divulgarea informaţiilor secrete de stat, respectiv divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice.

Infracţiuni de fals: La unele infracţiuni de fals în înscrisuri creşte minimul special cu 3 luni. Apare o nouă infracţiune – falsificarea unei înregistrări tehnice.

Infracţiunile electorale: Scade cu 2 ani maximul special pentru infracţiunile de împiedicare a exercitării drepturilor electorale, coruperea alegătorilor, frauda la vot.

Infracţiuni contra securităţii naţionale: Scade cu 5 ani minimul şi maximul pentru infracţiunile de trădare, trădare prin transmitere de informaţii secrete de stat, acţiuni ostile contra statului, spionaj, actele de diversiune – toate se vor sancţiona de acum cu închisoare 10-20 ani. Este incriminată pentru prima dată infracţiunea de înaltă trădare, la care face referire Constituţia şi care pot fi comise de Preşedintele ţării sau un membru al CSAT. Cresc limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de constituire de structuri informative ilegale de la la 2-7 ani la 3-10 ani.

Noul Codul de procedură penală – elemente de noutate

Faze procesuale şi organe judiciare: Procesul penal va avea patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoana), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea a hotărârii judecătoreşti definitive.

Organele de urmărire penală sunt procurorul şi organele de cercetare penală (cele ale poliţiei judiciare şi cele speciale). În cursul urmăririi penale, drepturile omului sunt ocrotite în mod special: măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată.

Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror.

Judecata revine completului de judecată alcătuit dintr-un judecător în primă instanţă (3 la ICCJ) şi doi judecători în apel (5 la ICCJ).

Competenţă: S-a restrâns categoria infracţiunilor pentru care procurorul era obligat să efectueze urmărire penală proprie.

Tribunalul nu va mai judeca căi de atac, ci de la Judecătorii şi Tribunale, hotărârile vor fi apelate doar la curtea de apel. Se desfiinţează Tribunalul Militar Teritorial şi parchetul aferent. Dacă urmărirea penală este efectuată de DNA, procurorul DNA trebuie să participe la soluţionarea oricărei plângeri, cereri, contestaţii.

După începerea cercetării judecătoreşti nu mai este posibilă declinarea de competenţă decât în favoarea unei instanţe superioare. Dacă un demnitar al statului este judecat de ICCJ, demisia lui din acea calitate nu va mai atrage schimbarea instanţei, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu sau deja s-a pronunţat prima hotărâre. Justiţia este lăsată aproape de cetăţean chiar şi în caz de strămutare: astfel, un dosar se poate muta de ICCJ de la o curte de apel doar la o alta învecinată, iar strămutarea de la o judecătorie sau un tribunal se dispune de curtea de apel doar la o instanţă din circumscripţia ei şi numai pentru suspiciuni care vizează imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei. Şi procurorul poate cere de acum recuzarea judecătorului şi strămutarea judecării cauzelor, păstrând de asemenea dreptul de a cere desemnarea unei alte instanţe înainte de emiterea rechizitoriului.

Părţile şi subiecţii procesuali principali: Victima infracţiunii este introdusă în proces ca persoană vătămată, iar dacă nu vrea să participe, trebuie să declare expres acest lucru, caz în care va putea fi audiată ca martor; când pretinde repararea prejudiciului, persoana vătămată se numeşte parte civilă.

Persoana cercetată se va numi suspect, iar când se pune în mişcarea acţiunea penală împotriva lui va fi inculpat. Asigurătorul va fi parte responsabilă civilmente.

Măsuri preventive: Reţinerea poate fi dispusă de poliţist sau procuror pe 24 ore cu privire la suspect sau inculpat.

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestare; ele se dispun în fiecare fază procesuală de cel care exercită funcţia respectivă; cauţiunea este de minim 1.000 lei.

Apare o nouă măsură preventivă: arestul la domiciliu, pe care o poate dispune doar un judecător pe 30 zile în cursul urmăririi penale, respectiv pe durată nedeterminată în cursul judecăţii.

Arestarea se poate dispune numai în patru situaţii (fugă, influenţare martori, presiuni victimă, altă infracţiune), iar pe motivul pericolului pentru ordinea publică o persoană poate fi arestată numai în cazul suspectării de comitere a unor infracţiuni foarte grave enumerate expres de lege. Măsura se ia pentru 30 zile cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale, respectiv jumătatea maximului special (dar fără a depăşi 5 ani) în faza de primă instanţă.

Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător.

Forme restrânse ale procesului: Va fi posibilă desfăşurarea unui proces în formă abreviată: în faza de urmărire penală, pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani închisoare, între procuror şi inculpat se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei dacă inculpatul recunoaşte fapta, acceptă încadrarea juridică, şi e de acord cu cuantumul pedepsei şi modul de executare propuse de procuror; acordul va fi avizat de procurorul ierarhic superior şi va fi încuviinţat de instanţa de judecată.

E posibil ca procesul să se desfăşoare în formă simplificată: în faţa instanţei, pentru orice infracţiune în afară de cele sancţionate cu detenţiune pe viaţă, inculpatul poate recunoaşte învinuirea şi judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care se vor reduce cu o treime limitele de pedeapsă legale.

Nesancţionarea inculpatului: Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani, procurorul poate decide în anumite condiţii să renunţe la urmărirea penală dacă nu există interes public (principiul oportunităţii urmăririi penale), dispunând ca inculpatul să îndeplinească anumite obligaţii.

Dacă dosarul ajunge totuşi în faţa instanţei, aceasta poate decide renunţarea la aplicarea pedepsei aplicând un avertisment dacă pedeapsa legală este până în 5 ani. Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani şi dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoare de cel mult 2 ani, judecătorul poate constata vinovăţia inculpatului şi acorda un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligaţii, iar la finalul perioadei va decide dacă va mai aplica pedeapsa – amânarea aplicării pedepsei.

Apărarea are noi drepturi şi obligaţii faţă de acum: avocatul are dreptul să participe la audierea oricărei persoane în cursul procesului şi are acces la dosar oricând, limitarea acestui drept fiind foarte strictă; ca urmare, nici nu mai este obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală.

Când avocatul ales nu se prezintă şi este înlocuit de unul din oficiu, acestuia i se dă un termen pentru a pregăti apărarea, care în faza de judecată este de minim 3 zile. Dacă persoana ascultată de organul judiciar este obosită sau bolnavă şi îi este afectată astfel capacitatea fizică sau psihică, se întrerupe audierea. Atunci când inculpatul este trimis în judecată, lui i se va comunica rechizitoriul. Părţilor li se comunică sub semnătură drepturile şi obligaţiile procesuale. Orice audiere în această fază procesuală este, de regulă, înregistrată audio sau chiar audiovideo, în declaraţia luată se consemnează cine a pus întrebarea şi se semnează declaraţia de avocaţii tuturor părţilor, prezenţi.

Medierea: Dreptul la un mediator se comunică părţilor şi subiecţilor procesuali principali înainte de audiere. Există în continuare posibilitatea ca victima şi infractorul să încheie înţelegeri cu privire la pretenţiile civile, fie direct între ele (tranzacţie), fie prin intermediul unui terţ (mediere civilă în procesul penală) – în latura civilă a procesului aceasta va duce la soluţionarea acţiunii civile potrivit voinţei părţilor, iar în latura penală a procesului va constitui un element ca judecătorul să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ori să reţină circumstanţe atenuante având ca efect reducerea pedepsei cu o treime şi chiar să dispună liberarea condiţionată a celui închis în penitenciar înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Noul cod permite şi medierea penală, iar din acest punct de vedere vor exista două categorii de infracţiuni. O primă categorie este cea pentru care încheierea unui acord de mediere între infractor şi victimă va împiedica începerea sau desfăşurarea procesului penal (infracţiunile urmăribile la plângerea prealabilă şi cele urmăribile din oficiu dar pentru care este posibilă împăcarea). O a doua categorie este cea pentru care acordul de mediere poate constitui un element ca procurorul să renunţe la urmărirea penală şi să acorde infractorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligaţiile asumate prin acord.

Sesizarea organului judiciar: Apar modificări la plângerea prealabilă: de la termenul de 2 luni de la data cunoaşterii făptuitorului se trece la termenul de 3 luni de la data cunoaşterii comiterii faptei.

Celeritate: Sunt prevederi care va duce la urgentarea soluţionării unui dosar: Când dosarul ajunge în faţa completului de judecată după ce a trecut de camera preliminară, cauza nu mai poate fi restituită la procuror. Orice schimbare de domiciliu a părţii se comunică în 3 zile, altfel citarea ei la domiciliul iniţial rămâne valabilă. Dacă inculpatul este arestat, termenele de judecată se dau la interval de maxim 7 zile. Inculpatul arestat poate solicita să fie judecat în lipsă. Se poate acorda doar un singur termen pentru angajarea apărătorului. În faza de judecată se vor readministra probele din faza de urmărire penală numai dacă acestea sunt contestate. Dacă urmărirea penală sau judecata în primă instanţă durează mai mult de un an, respectiv în apel durează mai mult de 6 luni, se poate face contestaţie cu privire la durată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv la instanţa ierarhic superioară.

Minorii: Dacă victima este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acordarea asistenţei juridice este obligatorie. Pentru minorul păgubit, procurorul este cel care poate exercita acţiunea civilă dacă nu o face reprezentantul legal.

Dacă suspectul/inculpatul este minor, în proces se citează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a minorului (în faza de urmărire penală), respectiv Serviciul de probaţiune (în faza de judecată) şi e obligatorie efectuarea unui referat de evaluare de către acest serviciu. Reţinerea şi arestarea pot fi dispune numai excepţional. Minorii pot fi condamnaţi doar la măsuri educative neprivative sau privative de libertate.

Soluţionare: Procurorul poate dispune netrimiterea în judecată prin clasare (când sunt impedimente legale la declanşarea sau desfăşurarea urmăririi penale) sau renunţare la urmărirea penală (când nu există interes public) – aceste soluţii pot fi atacate cu plângere la judecătorul de cameră preliminară. Trimiterea în judecată se dispune prin rechizitoriu, şi numai ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă care se emite obligatoriu când există probe de vinovăţie a inculpatului.

În faţa instanţei de judecată sarcina probei revine în principal acuzării, iar inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Probele nelegal obţinute sunt excluse din proces. Instanţa poate dispune achitarea sau încetarea procesului penal, respectiv condamnarea (numai când îşi formează convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă), amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei.

Atunci când stabileşte anumite obligaţii în sarcina sa, procurorul, respectiv instanţa de judecată pot stabili prestarea unei munci în folosul comunităţii numai cu acordul inculpatului/condamnatului (ca obligaţie în caz de renunţare la urmărire penală, de amânare a executării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, respectiv în caz de înlocuire a amenzii penale neplătite din motive neimputabile). Atunci când amenda penală nu se plăteşte cu rea-credinţă, sancţiunea este înlocuirea ei în închisoarea.

Căi de atac: Dispare calea de atac a recursului, astfel că sentinţele pronunţate în primă instanţă vor putea fi atacate doar cu apel, care este devolutiv în întregime. Hotărârea astfel pronunţată este definitivă şi se pune în executare. Numai pentru 5 motive care vizează doar legalitatea poate fi exercitată calea extraordinară de atac numită recurs în casaţie, care se soluţionează de ICCJ. Mai sunt căi extraordinare contestaţia în anulare (pentru vicii de procedură, nelegală constituire sau compunere a completului, lipsa asistenţei juridice) şi revizuirea (pentru aspecte noi, ivite ulterior pronunţării hotărârii definitive, inclusiv declararea ca neconstituţională a textului de lege pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă sau statul român a fost condamnat la CEDO), care se depune numai la instanţă. Un proces poate fi redeschis numai la cererea persoanei condamnare în lipsă, dacă nu a ştiut de proces.

Practică unitară: Ca şi până acum, pentru soluţii definitive diferite în ce priveşte dezlegarea unor probleme de drept, ICCJ poate fi sesizată să pronunţe o decizie în interesul legii. Noul cod prevede că pentru procesele pe rol, instanţei de control judiciar unde se află cauză poate sesiza de asemenea ICCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă cu privire la chestiunea în drept ce comportă discuţii.

Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată sau întreruptă numai pentru două motive: boală gravă care nu poate fi tratată nici în sistemul penitenciar, nici sub pază permanentă în sistemul civil şi dacă lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică; starea de graviditate sau copil mai mic de un an. S-a eliminat cazul privind considerentele familiale sau de la locul de muncă.