În bostănăriile din Dăbuleni nu se mai găseşte celebrul „dulce de Dăbuleni”, soiul care a făcut renumită localitatea în toată ţara. Acum ţăranii cultivă o multitudine de soiuri, aduse din mai multe zone ale lumii.
„Lubeniţa de Dăbuleni era o lubeniţă bună, care rezista şi la seceta noastră, era adaptată pe pământul nostru. Acum ne-au băgat tot felul de seminţe de prin Israel, nu rezistă la secetă, trebuie să cumpărăm toate pesticidele astea ca să le tratăm, pentru că ajung să se îmbolnăvească. Lubeniţa românească nu mai există. Cu toate că spunem noi că se face aici, la noi, în România, sămânţa românească nu mai există„, a declarat un agricultor.
Acum, în magazinele de seminţe se vând doar soiuri aduse din străinătate.
„În zonă aici sunt peste 50 de soiuri de pepeni verzi, care se cultivă. Cultivatorii au posibilitatea să aleagă orice îşi doresc. În Olanda sunt cei mai mari producători, dar sunt şi firme din Israel, SUA, Italia„, a precizat Vasile Toma, inginer agronom.
De voie, de nevoie, tăranii s-au adaptat şi au înlocuit pepenele românesc cu rudele lui mai îndepărtate.
Ţăranii spun că pepenele din străinătate se coace mai devreme şi se vinde la un preţ mai mare. Aceeaşi situaţie se întâlneşte la majoritatea seminţelor de fructe şi legume de pe piaţa românească. Soiurile autentice s-au pierdut, iar românii mănâncă acum legume din import, uneori crescute pe pământ românesc, alteori luate direct din magazine.