Acest pulsar se află la aproximativ 6.500 ani lumină de Pământ şi a fost descoperit în 2017 în cadrul proiectului astronomic cetăţenesc Einstein@Home. Descris drept o veritabilă „ghiulea” trasă din „tunul” exploziei unei supernove, acest pulsar se deplasează cu o viteză care i-ar permite să ajungă de la Pământ la Lună în doar 6 minute – de 5 ori mai repede decât se deplasează prin spaţiu alţi pulsari cunoscuţi. De altfel, conform astronomilor, acest pulsar se deplasează mai repede decât 99% dintre stelele neutronice cunoscute.
„Datorită cozii sale înguste, asemănătoare unei săgeţi de darts şi a unghiului norocos la care suntem poziţionaţi ca observatori, putem trasa înapoi drumul acestui pulsar până la locul său de origine”, chiar în inima câmpului de praf şi gaze cosmice rămas după explozia unei supernove, conform lui Frank Schinzel, cercetător la National Radio Astronomy Observatory din New Mexico. „Studiul aprofundat al acestui obiect ne va ajuta să înţelegem cum astfel de explozii pot arunca stele neutronice cu viteze atât de mari spre marginile galaxiei”, a adăugat el.
Pulsarul J0002+6126 a fost proiectat spre exteriorul Căii Lactee după ce steaua predecesoare a intrat în stadiul de supernovă. Lunga coadă a acestui obiect cosmic poate fi detectată pe lungimi de undă radio şi provine din interacţiunea dintre unda de şoc produsă de pulsarul care se rostogoleşte cu viteză prin mediul intergalactic şi gazele şi praful cosmic aflate în drumul său. Acest pulsar emite jeturi de radiaţii gamma cu frecvenţa de 8,7 ori pe secundă. Echipa de cercetători a monitorizat aceste jeturi şi frecvenţa lor, putând astfel determina cu exactitate viteza de deplasare şi direcţia acestui pulsar.
Concluziile despre caracteristicile acestei stele neutronice au fost formulate după analiza unui set exhaustiv de date, adunate de-a lungul unor observaţii desfăşurate continuu, timp de 10 ani.
Supernova din care s-a născut acest pulsar s-a produs în urmă cu aproximativ 100.000 de ani. Obiectul a călătorit, în acest răstimp, 53 de ani lumină faţă de epicentrul exploziei din care provine. După aproximativ 5.000 de ani, pulsarul a ieşit din câmpul de rămăşiţe produs de explozia supernovei.
Concluziile despre acest obiect cosmic neobişnuit au fost prezentate cu ocazia unei conferinţe a Societăţii Americane de Astronomie, desfăşurate în California şi au fost publicate în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal Letters.