O investigație Associated Press a identificat dovezi conform cărora atacul a fost mult mai letal decât estimat iniţial, ucigând aproape 600 de persoane în interiorul și în afara clădirii, aproape dublu față de numărul de morți menționat până în prezent.
Ancheta sursei citate a reconstituit ceea ce s-a întâmplat în interiorul teatrului în acea zi, pe baza relatărilor a 23 de supraviețuitori și salvatori.
Associated Press s-a bazat, de asemenea, pe două seturi de planuri ale teatrului, pe fotografii și videoclipuri realizate în interior înainte, în timpul și după ziua bombardamentului, precum și pe opiniile unor experți care au examinat metodologia de investigație.
Investigaţia notează că, date fiind condițiile obiective din teren, este imposibil de determinat un bilanț exact. Guvernul ucrainean a estimat anterior că aproximativ 300 de persoane au murit ucise de bombardamentul rusesc și a deschis o anchetă pentru crime de război.
Jurnaliștii americani au ajuns la un număr mult mai mare de victime folosind reconstrucția 3D a planului clădirii.
Această modelare a revizuită în mod repetat de martori direcți, majoritatea din interiorul teatrului, care au descris în detaliu unde se adăposteau oamenii.
Toți martorii au spus că cel puțin 100 de oameni se aflau într-o bucătărie în afara teatrului la momentul bombardamentului și că niciunul dintre aceștia nu a supraviețuit. Potrivit celor intervievați de jurnaliști, încăperile și holurile teatrului erau pline pe 16 martie, cu aproximativ o persoană la fiecare 3 metri pătrați de spațiu liber.
Cei care au supraviețuit atacului sunt în număr de, cel mult, 200. Supraviețuitorii au părăsit ruinele teatrului în principal prin ieșirea principală sau printr-o intrare laterală. Celelalte căi de acces au fost distruse.
Ancheta AP infirmă susținerile Rusiei, conform cărora teatrul ar fi fost demolat de forțele ucrainene sau ar fi servit drept bază militară ucraineană.
Niciunul dintre martori nu a menționat că ar fi văzut soldați ucraineni activând în interiorul clădirii. Și nicio persoană intervievată nu a exprimat îndoieli cu privire la faptul că teatrul a fost distrus într-un atac aerian rusesc dirijat cu precizie către o țintă civilă, despre care toată lumea știa că este cel mai mare adăpost din oraș, unde se aflau inclusiv copii.
James Gow, profesor de securitate internațională la King’s College, Londra, a spus că strângerea de dovezi legat de ceea ce s-a întâmplat la teatrul din Mariupol este esențială pentru stabilirea tiparului de crime împotriva umanității comise în Ucraina.
„Această relatare va fi importantă pentru probarea comportamentului Rusiei, larg răspândit sau sistematic”, a spus Gow, care a servit și ca martor expert la Tribunalul Penal Internațional al ONU pentru fosta Iugoslavie.
Mariupol a căpătat o importanță imensă, atât ca simbol rezistenței ucrainene, cât și ca scenă a devastărilor provocate de forțele ruse. Oficialii spun că aproximativ 20.000 de civili au murit în timpul asediului rus. Asediul rusesc la Mariupol a început în primele zile ale lunii martie.
Actorii, designerii și administratorii Teatrului Dramatic s-au refugiat acolo câteva zile mai târziu, pe 5 martie. Aproximativ 60 de oameni s-au adăpostit în clădirea albă, cu o capacitate de 600 de spectatori, potrivit Elenei Bila, care a fost regizor acolo timp de 19 ani. ani.
În curând, municipalitatea a ordonat ca întreaga clădire să fie utilizată ca adăpost, având în vedere dimensiunile sale, pereții rezistenți și subsolul mare.
Inițial, aici s-au adăpostit circa 600 de oameni, a spus Bila.
În fiecare zi veneau tot mai mulți, care se instalau pe coridoare. Un grup de 16 bărbați a format un comitet de securitate, păzind intrările cu schimbul.
„Când oamenii au intrat aici, au crezut că sunt în siguranță. De fapt, nu erau în siguranță”, rememorează regizoarea.
Cu aproximativ o săptămână înainte de bombardament, scenograful teatrului a folosit vopsea albă pentru a imprima cuvântul „COPII” cu litere chirilice pe trotuarele din apropiere, în speranța că mesajul va opri un atac al rușilor.
Literele, pictate atât la intrarea din față, cât și la cea din spate, erau suficient de mari pentru a fi vizibile din satelit. Acest demers n-a schimbat însă soarta tragică a teatrului și a celor care s-au adăpostit acolo.