O nuntă interetnică organizată între o româncă din satul năsăudean Sărățel și un bărbat indian din Prune a fost principalul punct de atracție al comunității din Sărățel.
La ceremonie a fost prezentă și familia mirelui care locuiește în Pune, un oraș cu 3,7 milioane de locuitori. Acest oraș este un important pol educațional-științific, aici aflându-se Centrul interuniversitar de astronomie și astrofizică din India.
Cununia religioasă a avut loc la biserica din sat și a fost săvârșită de preotul Lazăr Cosman. Acesta a precizat că i-a putut cununa întrucât mirele era botezat ortodox.
Profesorul Florin Ioan Bojor a asigurat traducerea pentru familia mirelui și tot el este cel care a făcut publică informația, pe pagina de Facebook.
”A fost o ceremonie frumoasă cu alai de nuntă, așa cum era cândva în Sărățel, cu ceterași, dansatori și stegar…”, a precizat părintele Cosman.
Unele dintre cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri de nuntă maramureșene sunt steagul nunții și strigăturile ceterașilor, tradiții de la care nu s-au abătut nici mirii noștri.
Stegarul are un rol important în cadrul nunții. El coase și împodobește steagul nunții cu panglici, batiste, clopoței și spice de grâu. Steagul este considerat simbolul vitalității și al puterii masculine și reprezintă onoarea mirelui. După nuntă, doar spicele de grâu se păstrează, acestea fiind folosite la botezul primului copil al cuplului.
Cântecele și strigăturile specifice nunților maramureșene sunt interpretate de către ceterași și lăutari, care îi încurajează și pe invitați să se alăture petrecerii. Unele strigături fac aluzie la caracterul mirilor, la viața de femeie măritată sau la tradițiile locale.