O enigmă astronomică a lui Galileo Galilei a fost dezlegată, după 400 de ani

Oamenii de ştiinţă de la Colegiul de optometrie afiliat Universităţii din New York au constatat că această iluzie optică este o consecinţă a modului în care ochiul uman percepe lumina şi întunericul, ce are legătură cu felul în care sunt stabilite conexiunile neuronale pentru a distinge obiectele albe de cele negre, informează dailymail.co.uk.

Experimentele au fost realizate de Jens Kremkow şi colaboratorii acestuia, în laboratoarele Colegiului de optometrie, rezultatele fiind publicate în Proceedings of the National Academy of Science.

„Galileo a fost primul om de ştiinţă care a afirmat că ochiul uman deformează realitatea„, a declarat doctorul Jose Manuel Alonso, din echipa de cercetare.

„El a observat că Venus părea un corp ceresc mult mai mare decât Jupiter, observat cu ochiul liber, şi că lucrurile stăteau exact invers când le privea cu telescopul”, a precizat Jose Manuel Alonso.

Alte articole

Iluzie optică virală. Găsește elful ascuns în imagine în mai puțin de 10 secunde

Test de iluzie optică. Unde se află soția bărbatului din imagine? Găsește rezolvarea în mai puțin de cinci secunde

Observate în mod direct, planetele păreau „extinse” şi aveau o „aură strălucitoare”, astfel încât Venus părea chiar şi de zece ori mai mare decât Jupiter, chiar dacă, de fapt, Jupiter este de patru ori mai mare.

Fizicianul german din secolul al XIX-lea Hermann von Helmholtz s-a apropiat mai mult de adevăr când a afirmat că „iluzia de difuzare a luminii”, după cum o denumise, era o consecinţă a senzaţiei pe care omul o are asupra obiectului, şi nu a sistemului optic al ochiului.

Citeşte şi ŞOFERILOR nu le-a venit să creadă: Un copac de pe marginea drumului SFIDEAZĂ legile fizicii VIDEO

Abia în prezent, odată cu studiul efectuat de echipa lui Jens Kremkow, a devenit evident că explicaţia constă în modul în care oamenii văd obiectele din jur.

În noul studiu, Jose Manuel Alonso şi colegii săi au utilizat electrozi pentru a înregistra semnalele electrice trimise de neuroni în regiunile vizuale de la nivelul creierelor unor pisici, maimuţe şi oameni în stare de anestezie, în timp ce oamenii de ştiinţă prezentau participanţilor la studiu – atât oameni, cât şi animale – forme întunecate pe fundal deschis la culoare, forme deschise la culoare pe fundal întunecat şi forme întunecate pe fundal cenuşiu.

Punctele albe pe fundalul negru păreau mai mari decât punctele negre de aceleaşi dimensiuni pe fundal alb. Efectul este responsabil pentru modul în care se văd obiectele din jur, de la texturi şi chipuri – pe baza părţilor întunecate ale acestora, percepute în lumina diurnă – până la fenomenul potrivit căruia sunt mai uşor de citit literele negre pe fond alb decât literele albe pe fond negru (un fenomen binecunoscut, dar rămas neexplicat până astăzi).

Faptul că aceste efecte sunt explicate de modul în care neuronii sunt amplasaţi şi interconectaţi în retină şi creier i-a determinat pe autorii studiului să constate că iluzia este potenţial generată de fotoreceptorii optici prezenţi la nivelul ochilor.