Durere, lacrimi și neajunsuri. O familie din Iași își strigă durerea, în speranța că cineva îi ajuta și mâine va fi o zi mai bună. Copilașii dorm într-un singur pat, iar părinții pe jos. Își doresc să le ofere celor mici un trai mai bun, iar ei să nu mai doarmă pe jos.
Naarghita și Florin au ajuns la capătul puterilor. Au de crescut șapte copilași, iar neajunsurile sunt din ce în ce mai mari.
„Stăm toți nouă în camera asta. Nici copilașii nu se pot odihni, dar ei dorm în pat și noi pe jos. Prefer să fac tot posibilul pentru ca ei să doarmă bine și să poată merge a doua zi la școală, iar noi să dormim cum apucăm. Pe mine mă dor oasele foarte tare”, povestește cu lacrimi în ochi mama copiilor”, a declarat femeia pentru bzi.ro.
Tatăl celor șapte copii muncește, însă acest lucru nu este de ajuns pentru o familie atât de numeroasă, mai ales că în ultimul timp toate s-au scumpit, iar vești bune nu prea se arată curând.
”Soțul este la muncă acum. Lucrează ca gropar. Aduce bani, dar nu reușim să ne descurcăm așa cum ar trebui. Aici stăm cu chirie și suntem disperați, pentru că oricând ne poate da cineva afară”, mai povestește femeia, căreia i se citește durerea pe chip.
Toți banii pe care aceștia îi au se duc pe chirie și pe utilități. Cei mici nu știu ce înseamnă o jucărie, un cadou și o copilărie frumoasă. Câteodată durerea le mai este alinată cu turta dulce făcută în casă, atunci când își permit acest lucru.
Citește și: Ajutoare de încălzire, se depun ultimele cereri. Sumele au fost majorate, se pot lua şi 1000 de lei
„N-am reușit nici măcar o păpușă să le dau celor mici. O singură jucărie avea una dintre fete, dar i-am dat-o Ericăi, fetiței de 3 ani. Din banii pe care îi face soțul meu cumpărăm alimente și reușim să trăim de pe o zi pe alta. Nu ne permitem nici măcar pachet să le dăm. Am avut 2 kilograme de făină, le-am făcut și la școală le-am dat turte, să aibă ce mânca”, mărturisește Naarghita Pachitescu.
Sunt șapte suflete care dorm într-un singur pat. Naarchita și soțul ei se sacrifică și dorm pe jos. Nici nu mai țin minte de când nu s-au mai odihnit. Dorința lor cea mai mare aceasta este. Să aibă și ei o locuință puțin mai mare. Cei nouă trăiesc de pe o zi pe alta și speră că cineva le aude disperarea.
Ne descurcăm din alocațiile copiilor și din salariul soțului. Dar, dacă adunăm utilitățile, chiria, ca să nu ajungem în drum, dar și mâncarea necesară, rămânem fără bani. Dacă am reuși să fim ajutați să ne cumpărăm o căsuță mică, ne-ar mai scuti lunar de câteva cheltuieli și ne-am descurca altfel.Le-am putea oferi celor mici o copilărie mai frumoasă și am avea un confort mai bun”, zice mama celor șapte suflete care trăiesc într-o singură cameră”, a mai povestit aceasta.