‘Țările bogate dau dovadă de o lipsă totală de voință politică și de responsabilitate, lăsând doar zece țări, care reprezintă mai puțin de 2,5% din PIB-ul mondial, să primească 56% dintre refugiații planetei’, subliniază organizația neguvernamentală, în acest raport pe marginea crizei refugiaților.
Iordania, cu 6,6 milioane de locuitori, este prima țară în topul statelor care oferă găzduire refugiaților, cu peste 2,7 milioane de persoane care au fugit din țările lor din cauza războaielor și persecuțiilor. Urmează Turcia (mai mult de 2,5 milioane de refugiați), Pakistanul (1,6 milioane) și Libanul (1,5 milioane), subliniază raportul, care se bazează pe datele Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR).
Țări foarte sărace găzduiesc de asemenea un mare număr de persoane în căutare de protecție: Etiopia (736.000), Kenya (554.000), Uganda (477.000).
Este vorba de ‘țări ce se învecinează cu zone de conflict’, care ‘sunt constrânse să primească majoritatea refugiaților’, subliniază Amnesty. Aceasta le forțează să-și asume ‘o responsabilitate mult mai grea’ pentru ele, estimează Salil Shetty, secretar general al Amnesty International. ‘Această situație este prin natura sa insuportabilă și expune milioanele de oameni care fug din calea războiului și a persecuțiilor din țări precum Siria, Sudanul de Sud, Afganistanul și Irakul unei sărăcii și unor suferințe intolerabile’, subliniază acesta într-un comunicat.
Pentru a ilustra acest dezechilibru, raportul citează cazul refugiaților sirieni. ‘Marea Britanie a acceptat să primească mai puțin de 8.000 de sirieni din 2011 până în prezent, în timp ce Iordania, care numără de aproape 10 ori mai puțini locuitori și al cărei PIB reprezintă 1,2% din cel al Marii Britanii, a primit peste 655.000’ de sirieni, se spune în raport.
Citeşte şi Turcia: Erdogan, supărat pe Uniunea Europeană pentru că nu i-a dat bani pentru migranţi
În acest context, ‘egoismul țărilor bogate nu face decât să agraveze criza în loc să o rezolve’, estimează Amnesty. Organizația îndeamnă toate țările să ‘accepte o proporție echitabilă’ din acești refugiați vulnerabili, ‘determinată în funcție de criterii obiective, ținând cont de capacitatea lor de primire’.
Amnesty cere punerea în funcțiune a unui ‘nou mecanism pentru reinstalarea de refugiați vulnerabili’ și a unui ‘nou mecanism de transfer pentru situațiile critice’ cum este conflictul sirian.