O lecţie pentru România. Cum a eşuat lovitura de stat dată în Muntenegru de spionii Rusiei

Acest complot din anul 2016 este un exemplu dureros și recent al demersurilor pe care Kremlinul este dispus să le facă pentru a se asigura că diverse țări rămân în sfera sa de influență. De asemenea, reprezintă o intensificare a gradului de impertinență din partea Kremlinului în utilizarea influenței sale maligne pentru îndeplinirea obiectivelor sale de politică externă, adesea în detrimentul celorlalte state, după cum se arată într-o analiză făcută de Dan Andronic în Evenimentul Zilei.

În 2016, cei doi ofițeri GRU – Eduard Șișmakov și Alexander Popov, pe numele lui real Vladimir Nikolaevic Moiseev, au recrutat un cetățean sârb pe nume Aleksandar „Sașa” Sindjelic pentru a echipa indivizi sârbi și muntenegreni cu arme și uniforme ale forțelor speciale muntenegrene cu scopul de a răsturna guvernul din Muntenegru, de a lua cu asalt clădirea Parlamentului din Podgorița și de a împiedica aderarea țării la NATO.

Cu toate că în final acest complot nu a avut succes, este un studiu de caz excelent privind utilizarea de către Kremlin a operațiunilor clandestine pentru atingerea scopurilor și obiectivelor în Balcani.

Citeşte şi Preşedintele Muntenegrului susţine că UE trebuie să integreze cât mai curând şi Balcanii Occidentali

Alte articole

Ioan Chirteş, despre interdicţia intrării lui George Simion în Ucraina şi Rep. Moldova: Acolo sunt acuzaţii şi dovezi clare că George Simion a avut întâlniri cu ofiteri GRU şi a încercat să deturneze manifestaţii paşnice, marşuri electorale

Văduva veselă din Napoli. Rusia a infiltrat o spioană între ofiţerii NATO de rang înalt din Italia

Sașa Sindjelic a depus mărturie timp de două luni de zile în acest proces, iar în declarațiile sale a descris detaliat contactarea și recrutarea sa de către GRU pentru îndeplinirea acestei sarcini, precum și primirea, de la ofițerii GRU, a sumei de aproximativ 200.000 de euro pentru finanțarea operațiunii. Acesta a declarat că ofițerii GRU au utilizat metode de lucru neprofesioniste și au făcut numeroase erori de amatori în protejarea celor care au lucrat pentru ei.

Printre aceste greșeli s-au numărat: utilizarea, de către Șișmakov, a unui nume real în transferul electronic de bani către Sindjelic de la Moscova, utilizarea de bancnote cu serii consecutive care au dus către o bancă din Rusia și utilizarea de pașapoarte sub alias-uri ușor de identificat. Aceste greșeli au ajutat anchetatorii în construirea cazului împotriva celor doi ofițeri GRU și a celor care au lucrat cu ei în acest complot.

De ce este interesant acest caz? Pentru că această tentativă de lovitură de stat a presupus în mare parte utilizarea de violență. Așa cum a fost dezvăluit pe parcursul procesului și investigațiilor, ofițerii GRU l-au instruit pe Sindjelic să achiziționeze 50 de uniforme de polițiști și echipamentele asociate pentru a lua cu asalt, ocupa Parlamentul din Muntenegru și ucide ofițerii de poliție trimiși pentru a răspunde atacului.

Chiar dacă Sindjelic s-a întors în Serbia după mărturia sa și și-a retras declarațiile depuse sub jurământ, acesta nu este decât un alt exemplu dovedit al implicării Rusiei în elaborarea unei tentative de lovitură de stat. În momentul în care Kremlinul nu a putut împiedica accederea Muntenegru la NATO deși a utilizat pârghii economice, sociale și politice, a apelat la metode violente și clandestine pentru a-și atinge obiectivul. Aceasta poate fi o lecție nu numai pentru zona Balcanilor, dar și pentru restul Europei; Rusia consideră că este îndreptățită să utilizeze orice pârghie pentru a-și menține puterea în regiune.

Cu toate că Federația Rusă încearcă să-și mențină o bună reputație privind forța și capabilitățile sale, metodele utilizate de GRU în această tentativă de lovitură de stat au lăsat de dorit. Ofițerii GRU și-au pus în pericol sursa recrutată apelând la tot felul de scurtături și neutilizând cele mai elementare tehnici ale activității de informații, permițând în acest fel ca metodologia lor de lucru să fie divulgată pe parcursul procesului.

Deși politica economică a Rusiei poate fi atractivă pentru unele țări, în special atunci când vorbim despre tranzacții comerciale și sprijin financiar, orice acord de acest fel servește doar interesul Kremlinului de sporire a bunăstării și de obicei, în final, lezează interesele celeilalte părți/ țări. De la aderarea la NATO, investițiile în Muntenegru de la țările membre NATO au crescut la 118% sau aproape 244,4 milioane de euro. Acesta este un exemplu clar al beneficiilor pe care le oferă ieșirea din sfera de influență a Rusiei.

„Kremlinul utilizează o abordare guvernamentală pentru a-și pune în practică campaniile de influență malignă. Toate resursele sale, incluzând mass-media, ONG-urile, politicienii, ofițerii de informații și altele, reprezintă instrumente prin care caută să exercite control asupra altor țări. Iar România este o ținta principală pentru Rusia, indiferent câte asigurări de prietenie am primi!„, se mai arată în analiza făcută de Dan Andronic.