Turiştii care străbat DN 13A, între Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, au posibilitatea să admire în Satu Mare un număr impresionant de porţi secuieşti, care străjuiesc intrarea de la fiecare a doua gospodărie. Cum ajungi la primărie îţi dai seama că te afli în „satul porţilor secuieşti”, întrucât pe clădirea instituţiei sunt prinse elemente din porţi tradiţionale vechi care au fost salvate dintr-un incendiu de amploare ce a afectat satul în anul 1952, scrie Agerpres.
Potrivit datelor puse la dispoziţie de reprezentanţii Biroului de Turism din Satu Mare, în localitate se află aproximativ 250 de porţi secuieşti tradiţionale, din care 120 sunt sculptate, gravate şi vopsite. Unusprezece dintre acestea sunt monumente istorice, înscrise în lista patrimoniului naţional, cea mai veche aflându-se în faţa parohiei romano-catolice şi fiind datată din anul 1858.
Responsabilitatea salvării şi protejării porţilor secuieşti a fost preluată, în urmă cu peste 40 de ani, de fosta profesoară Kovacs Piroska, acum în vârstă de 82 ani. Femeia minionă, discretă şi sfioasă şi-a dedicat toată viaţa promovării valorilor populare din comună şi din regiune şi datorită stăruinţei ei permanente porţile secuieşti au fost incluse într-un program judeţean de salvare şi conservare. În cei peste 40 ani de activitate, Kovacs Piroska a colecţionat artă populară, devenind o extraordinară cunoscătoare a valorilor culturale din Satu Mare, a deschis un muzeu, a colectat un volum impresionant de desene populare, a realizat o cartare a porţilor secuieşti din zona Odorhei şi a solicitat restaurarea lor. Aşa a demarat un proiect finanţat de Consiliul Judeţean, datorită căruia au fost restaurate zeci de porţi secuieşti din tot judeţul, a căror valoare culturală este inestimabilă.
Datorită strădaniei sale, Kovacs Piroska a fost răsplătită, în anul 2012, cu premiul Europa Nostra, categoria „Contribuţie remarcabilă”, acordat de Comisia Europeană, iar faima porţilor secuieşti a trecut graniţele judeţului şi ale României şi au devenit cunoscute în întreaga Europă.
Citeşte şi Cele mai frumoase locuri din România pe care nu trebuie să le ratezi
Kovacs Piroska obişnuieşte să spună că meritul pentru acest premiu nu îi aparţine numai ei, ci zecilor de oameni care i-au fost alături şi au ajutat-o în munca sa, în cele câteva decenii dedicate salvării patrimoniului cultural.
„Este un sentiment extraordinar şi o onoare deosebită. Sunt bucuroasă. În momentele deosebite al decernării premiului am simţit că ar fi bine dacă proprietarii porţilor secuieşti, cioplitorii de porţi, membrii comunităţilor din judeţ rămaşi acasă ar simţi împreună cu mine că valorile tradiţionale, specifice zonei în care trăim, au loc în cultura tradiţională a Europei. De această dată atenţia Europei s-a îndreptat spre noi, poarta secuiască şi-a primit locul meritat pe paleta culturală a Europei. Acest lucru ne îndeamnă să lucrăm şi mai mult”, a declarat Kovacs Piroska după ceremonia de decernare a premiului, care a avut loc la Lisabona.
Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, care a fost de acord cu finanţarea unui program de restaurare a porţilor secuieşti, spune că trebuie acordată o mare atenţie acestui simbol cultural şi o numeşte pe Kovacs Piroska ‘ocrotitoarea porţilor secuieşti’.
„Avem valori culturale deosebite, poarta secuiască ca simbol este una dintre comorile preţioase ale Europei, pe care o putem ocroti doar prin colaborare şi prin acordarea unei mari atenţii. Începând cu 2009, Consiliul Judeţean Harghita este membru în Asociaţia culturală KÕLIK, activitatea acesteia fiind extinsă la nivel judeţean pentru menţinerea şi ocrotirea porţilor secuieşti. Fondatoarea asociaţiei, Kovács Piroska din Satu Mare, este „ocrotitoarea porţilor secuieşti”, iar la iniţiativa Consiliului Judeţean Harghita activitatea ei excepţională a fost recunoscută cu premiul Europa Nostra în anul 2012. Datorită lui Kovács Piroska, secuimea, judeţul Harghita au ajuns în centrul atenţiei Europei”, a declarat Borboly Csaba.
Citeşte şi România, preferată de turiştii britanici care vor aventură şi cultură
În Satu Mare, supranumit „satul porţilor secuieşti”, se găsesc cele mai multe porţi secuieşti cu porumbar, ele fiind denumite şi porţi „sculptate”, „împodobite”, „scrise” din cauza multiplelor motive populare executate cu dalta, cu lama arcuită.
Potrivit etnografilor, poarta secuiască este o construcţie aşezată pe trei stâlpi de susţinere, compusă din trei părţi: poarta mare se potriveşte cu înălţimea căruţei pline de fân, iar poarta mică este destinată persoanelor. Cei trei stâlpi de susţinere sunt legaţi de o grindă pe care se construieşte un porumbar sau lăcaş pentru porumbei.
Etnograful Portik Iren spune că denumirea de lăcaş pentru porumbei este doar simbolică, întrucât niciodată nu au fost crescuţi acolo porumbei, pasărea simbolizând sufletele foştilor proprietari ai gospodăriei.
„Este o parte simbolică a acoperişului, pasărea simbolizând sufletul. Etnografii susţin că ar fi locul unde sunt păzite sufletele gazdelor anterioare ale gospodăriei. Şi nici nu ar fi un loc mai bun pentru aceste suflete şi mai acasă, decât acolo unde o viaţă întreagă au lucrat pentru întreaga gospodărie”, explică Portik Iren, care a a precizat că elementele porţii poartă denumiri legate de păsări şi de credinţa populară că totul are suflet.
Multe dintre porţile din Satu Mare sunt pictate, etnografii spunând că aceste modele, de regulă, împodobesc intrările în „instituţiile preţioase”, cum ar fi biserici sau şcoli, dar şi a gospodăriilor unor persoane influente în comunitate.
Motivele prezente pe porţile secuieşti sunt cele geometrice stilizate, motivele florale, dar şi soarele şi luna, arborele vieţii sau diverse păsări. Grinda este decorată, de obicei, cu inscripţii, cum ar fi anul construirii şi numele gazdei şi al soţiei sale. De asemenea, potrivit etnografului Portik Iren, numerele impare sunt populare în Secuime şi de aceea, pe porţi, sunt prezente numere de flori sau de fructe impare.
Poarta arată şi starea materială a gazdei, dar reprezintă şi o moştenire pentru generaţiile care vin.
Portik Iren susţine că, în trecut, porţile au fost înzestrate cu simboluri care aveau menirea să ţină departe de gospodărie atât vrăjile, cât şi toate bolile care ar fi putut afecta omul şi animalele, dar şi necazurile ce ar fi putut să se abată asupra casei. Între timp, s-au popularizat mesajele scrise pe porţi, dar care, în opinia etnografilor, sunt mult mai sărace decât vechile simboluri.
Citeşte şi Cele mai frumoase locuri de lângă Bucureşti unde ne putem relaxa în weekend FOTO
„După ce s-au dat uitării citirea simbolurilor s-au popularizat mesaje scrise pe poartă, care sunt cu mult mai sărace pentru că se referă numai la om. Spre exemplu, mesajul spune: ‘Omul bun să intre, cel rău să rămână afară’. Însă, simbolurile nu se refereau numai la omul bun şi omul rău. Simbolurile vechi au avut menirea să îndepărteze toate relele, bolile animalelor sau ale oamenilor şi toate stricăciunile care erau oprite la poartă. Poarta, pragul, uşa este un loc care nu este nici afară nici înăuntru, este un teren neutru, unde se pot face şi se pot opri vrăjile”, explică Portik Iren.
Indiferent de felul în care arată, porţile tradiţionale din Harghita şi în special cele din Satu Mare au devenit puncte de atracţie pentru turişti. Şefa Biroului de Turism din Satu Mare, Madaras Csilla Hajnal, spune că turiştii pot parcurge un circuit scurt al porţilor monumente istorice din comună şi pot primi toate informaţiile de care au nevoie.
Autorităţile îşi continuă munca lor de salvare şi conservare a acestor valori ale artei populare pentru ca imaginea tradiţională a satului să nu se piardă.
„În urma activităţii depuse în parteneriat au fost şi sunt reabilitate numeroase porţi secuieşti, sunt inventariate porţile existente în judeţ şi se lucrează în vederea păstrării imaginii tradiţionale a satului. Consider că ocrotirea valorilor culturale, a edificiilor, a tuturor obiectelor, construcţiilor care poartă valorile şi crezul strămoşilor noştri trebuie să fie un obiectiv prioritar, la care nu putem răspunde niciodată că nu există fonduri. Numai aşa putem spune că am făcut totul ce ne-a fost cu putinţă pentru a lăsa copiiilor noştri un sat primitor, un oraş locuibil şi acesta este motivul pentru care programul nostru de salvare a porţilor secuieşti este atât de important”, a declarat Borboly Csaba.