„Ea se află de fapt la o distanţă de 9,7 miliarde de kilometri faţă de Soare, însă orbita ei este eliptică şi poate să se îndepărteze până la 19 miliarde de kilometri faţă de astru„, a precizat astronomul Jean-Marc Petit, cercetător la CNRS, care a făcut parte din acea echipă internaţională.
Centrul pentru Planete Pitice (Minor Planet Center – MPC) din cadrul Uniunii Astronomice Internaţionale (UAI) a acordat acelui corp ceresc statutul de planetă pitică.
MPC, un serviciu care are misiunea de a colecta informaţii despre corpurile cereşti de dimensiuni reduse (comete, asteroizi, planete pitice) din Sistemul Solar i-a acordat şi un nume provizoriu – 2015 RR245.
Observaţii suplimentare vor permite cercetătorilor să evalueze cu un grad mai mare de precizie dimensiunea şi compoziţia chimică a acelei planete pitice.
Corpul ceresc 2015 RR245 a fost detectat cu ajutorul observaţiilor realizate în septembrie 2015 de telescopul Canada-France-Hawaii (CFHT), instalat pe muntele Mauna Kea din Hawaii, în cadrul programului internaţional denumit „Originea Sistemului Solar Extern” (OSSOS).
În februarie, astronomul canadian John Kavelaars a detectat planeta pitică 2015 RR245 în imaginile surprinse de OSSOS.
„Era acolo, pe ecran, un punct de lumină care se deplasa atât de încet încât trebuie să se afle faţă de Soare la o distanţă de cel puţin două ori mai mare în comparaţie cu Neptun„, a explicat Michele Bannister, cercetător la Universitatea Victoria din provincia Columbia Britanică.
Deşi doar cinci planete pitice sunt recunoscute de IAU, denumite Ceres, Pluto, Haumea, Makemake şi Eris, oamenii de ştiinţă sunt de părăre că sute de corpuri cereşti similare lui 2015 RR245 ar putea exista la marginea Sistemului Solar, dincolo de orbita planetei Neptun.
Citeşte şi Concluzie HALUCINANTĂ a experţilor OXFORD. Ziua în care viaţa pe Terra va lua sfârşit