GJ 504b este totodată, potrivit NASA, cea mai mică exoplanetă (din punctul de vedere al masei) care a putut fi observată şi fotografiată până în prezent cu ajutorul tehnicilor de imagistică, scrie Mediafax.
Totuşi, GJ 504b are o masă de patru mai mare decât masa planetei Jupiter şi are o mărime comparabilă cu aceasta.
Michael McElwain, membru al echipei de la Goddard Space Flight Centre din Greenbelt care a făcut această descoperire, a spus: „Dacă am putea călători pe această planetă uriaşă, am vedea acolo o întreagă lume care încă străluceşte din cauza căldurii degajate de procesul de formare a planetei, într-o culoare de vişiniu închis sau fucsia întunecat”.
„Camerele noastre în infraroşu au descoperit că această culoare are o nuanţă de albastru mult mai pronunţată decât alte cea de pe alte planete fotografiate, ceea ce ar putea să indice faptul că atmosfera ei are mai puţini nori”, a adăugat cercetătorul american.
GJ 504b urmează o orbită care este de aproape nouă ori mai mare decât orbita lui Jupiter în jurului Soarelui, fapt care pune sub semnul întrebării teoriile actuale despre felul în care se formează planetele gigantice.
Potrivit unei teorii larg acceptată în zilele noastre, denumită „modelul de acumulare a nucleului”, planetele ca Jupiter îşi încep viaţa în discul format din deşeuri bogate în gaze din jurul unei stele tinere, a explicat Francis Reddy de la NASA.
Un nucleu format din coliziunea unor asteroizi şi comete formează „sâmburele” viitoarei planete şi, atunci când acel nucleu ajunge la o masă suficient de mare, forţa lui gravitaţională atrage cu rapiditate gazele din discul stelar, pentru a forma noua planetă.
Această teorie se aplică pentru planetele din Sistemul Solar până la orbita lui Neptun, însă chestiunea devine ceva mai problematică atunci când vine vorba de planete care s-au format la distanţe mai mari de stelele lor.
Planeta roz GJ 504b se află la o distanţă de 43,5 unităţi astronomice de steaua ei – de 1,5 ori mai mare decât distanţa dintre Neptun şi Soare.
Markus Janson, cercetător la Universitatea Princeston din New Jersey, a spus: „Aceasta esta una dintre planetele al cărei mod de formare este cel mai greu de explicat. Descoperirea ei implică faptul că trebuie să luăm serios în considerare teoriile alternative despre modul de formare a planetelor sau, poate, să reanalizăm unele dintre ipotezele de bază din modelul de acumulare a nucleului”.
Astronomii spun că GJ 504b are o temperatură medie de 237 grade Celsius. Steaua ei, GJ 404, cunoscută şi sub denumirea „59 Virginis”, este uşor mai caldă decât Soarele nostru şi poate fi văzută în constelaţia Fecioarei cu ochiul liber.
Studiul despre exoplaneta GJ 504b a fost publicat în revista The Astrophysical Journal.