Conform comentariului publicat de Haaretz, în urmă cu zece ani, disidentul ungar Laszlo Rajk a susţinut într-un articol publicat în cotidianul francez Le Monde că Orban este un ”duşman al Ungariei” şi un ”duşman al Europei” şi că regimul său seamănă cel mai mult cu cel al lui Ceauşescu.
O analiză mai atentă a declaraţiilor şi acţiunilor provocatoare recente ale lui Orban demonstrează similitudinile dintre premierul ungar şi fostul dictator român, care a fost destituit şi apoi executat.
Regimul lui Ceauşescu era caracterizat de idei precum naţionalism, independenţă şi suveranitate. Orban se opune şi sabotează în mod sistematic parteneri şi aliaţi aleşi în mod liber, la Bruxelles şi Washington, susţinând că el este singurul apărător al civilizaţiei occidentale împotriva migranţilor ”non-europeni”, ”amestecului raselor”, ”ideologiei de gen” şi ”valorilor post-occidentale”, conform materialului din Haaretz scris de Zoltán Tibori-Szabó, profesor la Universitatea Babes-Bolyai, cunoscut pentru lucrările sale despre Revoluţia Ungară din 1956 şi despre Holocaustul în Transilvania, potrivit News.ro.
Curtoazia lui Orban faţă de Putin şi Moscova, prin care subminează atât UE, cât şi NATO, seamănă puternic cu cea a lui Ceauşescu, care a sfidat COMECON şi Pactul de la Varşovia pentru a fi de partea Chinei comuniste. Asemenea lui Ceauşescu, care s-a prefăcut că sprijină Vietnamul în războiul său împotriva Statelor Unite, Orban afirmă că susţine Ucraina, în timp ce, în realitate, este de partea Rusiei.
Precum Ceauşescu, Orban vorbeşte cu resentiment despre ”imperialism”, adică despre presupusa constrângere a Ungariei de a accepta o politică externă pe care o respinge. Mai precis, el declară că ”(n.r. din punct de vedere istoric), americanii au avut capacitatea de a alege ceea ce ei identifică drept imperiu al maleficului şi de a îndemna lumea să stea de partea dreaptă a istoriei – o frază care ne deranjează puţin, deoarece aşa au spus comuniştii mereu…”
Cu satisfacţie, Orban salută ”ordinea mondială multipolară” care depăşeşte ”imperialismul” Statelor Unite.
Citeşte şi: Vladimir Putin apelează la tacticile lui Stalin. Ce decret a semnat preşedintele Rusiei
Ceauşescu, care era un antisemit, a negat că românii ar fi participat la Holocaustul desfăşurat în România şi i-a epurat pe evrei de la conducerea Partidului Comunist din România. În schimb, el a cultivat legături cu Israelul din pragmatism rece, din motive economice şi pentru că era un adept al clişeelor antisemite referitoare la dominaţia evreiască asupra lumii.
Pe de altă parte, Orban organizează campanii antisemite, falsifică istoria nazistă şi colaboraţionistă a Ungariei şi subminează sau sabotează toate instituţiile şi proiectele educaţionale legate de Holocaust din ţara sa. În acelaşi timp, el pretinde că este cel mai mare activist şi apărător al statului Israel în diferite contexte internaţionale.
Atât Ceauşescu, cât şi Orban sunt au reabilitat intelectuali şi politicieni fascişti, unii dintre ei fiind criminali de război documentaţi.
Din punct de vedere economic, Orban încearcă să întoarcă Rusia şi China împotriva Statelor Unite şi a Europei, subliniind nevoia urgentă a Ungariei de acorduri financiare cu acestea. Precum Ceauşescu, Orban explică că este împotriva oricăror blocuri economice, deşi Ceauşescu a fost, în unele situaşi, puţin mai raţional decât premierul ungar: a cumpărat centrale nucleare canadiene la preţuri mari pentru ţara sa, pe când Orban plăteşte prea mult în mod deliberat pentru una rusă.
În ceea ce priveşte programele de educaţie naţională, atât Ceauşescu, cât şi Orban sunt foarte similari: naţionalismul, şovinismul, xenofobia, cultul strămoşilor ”puri” au fost/sunt valorile prioritizate şi cultivate cu mult fast. Ceauşescu a tăiat accesul poporului său la publicaţiile occidentale, iar Oraán a desfiinţat o universitate occidentală, înlocuind-o cu una chineză.
Politicile demografice ale lui Orban, care urmăresc creşterea populaţiei ”indigene” a ţării sale, amintesc de cele ale lui Ceauşescu. Trebuie menţionat, totuşi, că în pofida retoricii similare, politicile demografice ale fostului liderul român au fost mult mai brutale (interzicerea avorturilor şi refuzul ajutorului medical pentru femeile care recurgeau la avorturi ilegale). În schimb, ale lui Orban sunt mai rasiale şi cu accentul pe domeniul fiscal.
Obsedaţi de fotbal, atât Ceauşescu, cât şi Orban au construit stadioane extraordinar de mari în satele natale, fără nicio referire la nevoile şi realităţile locale, şi ambii au asigurat un loc echipelor locale în Liga 1.
Cele mai recente declaraţii rasiste ale lui Orban, făcute în staţiunea transilvăneană Băile Tuşnad şi descrise pe bună dreptate de un consilier care apoi şi-a dat demisia în semn de protest drept ”pur naziste”, au subliniat încă o dată adevărata natură a liderului: un ultranaţionalist populist, cu puternice înclinaţii naziste.
În orice caz, Orban nu va ajunge ca Ceauşescu, în faţa unui pluton de execuţie. La un moment dat, va trebui să aleagă între o închisoare maghiară sau o vilă cochetă în Brazilia, Turcia sau Rusia. Moştenirea sa va păta, totuşi, imaginea Ungariei pentru mult timp, dar va întuneca şi lumea occidentală dacă nu vor fi luate măsuri urgente împotriva lui. În acest moment, Ungaria lui Orban a devenit cancerul Uniunii Europene şi al NATO, se mai arată în comentariu.
”În această situaţie, soluţia este intervenţia chirurgicală radicală. Ungaria şi Orban trebuie izolaţi şi pedepsiţi pentru faptele lor. Comisia Europeană ar trebui să sancţioneze încălcările repetate ale regimului Orben ale criteriilor politice pe care se bazează aderarea la UE. Marile companii occidentale, în special cele germane, ar trebui să îşi reconsidere investiţiile în Ungaria. Acest limbaj al răspunderii, responsabilităţii şi presiunii este singurul limbaj pe care Orban, care a distrus presa liberă a Ungariei, sistemul independent de justiţie, precum şi sistemul democratic de control şi echilibru, îl va înţelege. În caz contrar, modelul său antidemocratic se va răspândi, destabilizandu-i mai întâi pe vecinii săi şi, în cele din urmă, întregul continent european”, este concluzia materialului publicat de Haaretz.