O româncă face stand-up comedy în zece ţări, pe două continente. Magda, fata care îi face pe străini să râdă cu glume legate de România

Magda a performat la New York, Barcelona și Geneva, iar la început nu i-a fost uşor să simtă toate privirile ațintite asupra ei şi în acelaşi timp să facă publicul să râdă. Libertatea a găsit-o într-un club din centrul Barcelonei, iar mulți dintre cei care vin să îi vadă numărul de stand-up comedy sunt gay, „oameni mai deschiși, care judecă mai puțin”.

Multe glume din spectacolele ei sunt legate de România – de cătunul din județul Bacău în care a crescut, cu veceu în curte și fără apă curentă, de mentalitatea tradițională a românilor, de leacurile băbești cu ceapă și oțet, de nerăbdarea părinților de a o vedea măritată și cu copii, de experiența ei de imigrant român în Franța.

Magda e pasionată de mulți ani de stand-up comedy, dar abia când s-a mutat la București a avut curaj să urce prima oară pe scenă, la o seară de open mic, unde comedianții amatori sau experimentați își testează glumele. Se temea că o să iasă rău, că o s-o filmeze cineva și o s-o pună pe YouTube – „Moldoveancă proastă spune glume de rahat” –, că o să se viralizeze și o s-o recunoască lumea la coadă la covrigi. Dar trebuia să încerce, pentru că de câteva luni se gândea numai la asta. Publicul a râs la glumele Magdei, iar un comediant cunoscut a invitat-o în deschidere la un spectacol de-ale lui. Apoi a fost invitată de altul și de altul, așa că în perioada în care a locuit la București avea trei, patru show-uri pe săptămână.

Primul spectacol în limba engleză l-a avut la Londra, apoi în spaniolă la Madrid și la Barcelona și în franceză la Zürich și la Lausanne. Până acum, a avut peste 100 de spectacole în română, engleză, spaniolă și franceză în România, Anglia, SUA, Elveția, Spania, Portugalia, Franța, Olanda, Islanda și Georgia.

Magda s-a simţit discriminată în Franţa

Când merge la Geneva, face glume cu francezi – există o mică antipatie între francezi și elvețieni. „Îmi place să zic chestii nașpa despre francezi, pentru că în Franța m-am simțit discriminată și îmi crește inima când râde lumea la glumele mele”, spune Magda.

Libertatea a tradus și comprimat câteva glume de-ale Magdei bazate pe întâmplări adevărate cu francezi:

— Când eram studentă, mi se întâmpla adesea să mă întrebe francezii: „După ce-ți termini studiile, te întorci la tine-n țară, da?”.

— Anul acesta, înainte de Crăciun, le-am spus colegilor de la birou că mi-e groază să mă întorc în România pentru că iernile sunt grele și la mine în sat toaleta e în fundul curții. Iarna sunt -10°C și 20 de centimetri de zăpadă, iar noaptea, când ies la pipi, trebuie să mă îmbrac și să iau lanterna. Colegei mele i s-au luminat ochii crezând că ceea ce urmează să-mi spună îmi va salva viața. M-a întrebat: «Magda, de ce nu faci pipi la duș?».

— Sunt români în sală? (Ridică mâna câteva persoane.) Vedeți? Nu sunt singura româncă care-și permite bilete de avion.

— Am învățat despre corectitudine politică în Franța. Dacă ești negru sau evreu, oamenii vor fi atenți cu tine. Dar dacă ești român, regulile de corectitudine politică nu se mai aplică. — Când merg la petreceri în Franța, vorbesc jumătate de oră cu cineva și, la un moment dat, mă întreabă: De unde vii cu accentul ăsta?. — Din România. — Dar n-arăți precum ceilalți. — Nici tu nu arăți ca un rasist.

Magda s-a simțit discriminată în Franța. N-au afectat-o grosolăniile din timpul facultății, când colegii o întrebau dacă le cunoaște pe prostituatele de pe stradă sau spuneau în glumă “Vine Magda, aveți grijă la portofel”. Dar au afectat-o niște situații mai subtile, în care știa că cei care o rănesc sunt conștienți de ceea ce fac. La master, la Lyon, un profesor a venit la facultate cu un ziar și i-a pus pe studenți să despartă șapoul de conținut. În ziar era o știre despre o familie de români care fusese evacuată, iar pe unul dintre băieți îl chema Trompetă. Magda și colega ei din România au început să râdă când au citit știrea. Profesorul le-a întrebat: “Îi cunoașteți? Sunt prietenii voștri?”.

A mers la un târg de vechituri din Lille cu o colegă spaniolă. Colega ei nu vorbea bine franceza, așa că Magda a negociat în locul ei biberonul vintage pe care aceasta voia să-l cumpere. Vânzătorul le-a întrebat de unde sunt și Magda i-a spus că ea e din România, iar colega ei, din Spania. Bărbatul a luat-o pe colega Magdei pe după umăr, s-a uitat la ea și i-a spus: “Ici on préfère les espagnols” [Aici noi preferăm spaniolii].