„Ca român în Marea Britanie cred că e ușor să te obișnuiești cu oameni care cred că noi toți prosperăm în această țară pe urma violurilor și furturilor din buzunare, dar asta nu este atitudinea potrivită. Indiferent de ceea ce vă spune mass-media dumneavoastră, nu trăim toţi în case improvizate din carton, nu ne rugăm pentru ploaie astfel încât să putem face duş şi femeile nu rămân însărcinte în fiecare lună astfel încât să pretindă ajutoarele voastre sociale patetice”, scrie studenta din România, pe blogul personal.
Sally Leibovici mai spune că este nemulţumită atât de atitudinea politicienilor britanici cât şi de cea a politicienilor români cu privire la atitudinea către românii din Marea Britanie.
„Nimic din ceea ce s-a mai întâmplat pe plan politic nu m-a impresionat înainte, dar, după ce am citit articolele și comentariile care subminează existența mea ca ființă umană zi de zi, simt două lucruri: un dezgust pentru nația britanică și furie pe propriul meu guvern pentru că permite ca toate acestea să continue. Să-i ascult pe miniștrii voştri cum pretind că avem de gând să vă invadăm țara și să vă luăm toate locurile de muncă, să violăm femeile și să vă ocumpăm casele din cărămidă roşie ar trebui să mă facă să râd. Dar nu e aşa”, mai spune Sally.
Tânăra, care explică pe blog că este studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism din Manchester, susţine că este discriminată de fiecare dată când spune că este din România.
„Guvernul nostru este la fel de vinovat în acest circ fascist. Suntem discriminați de fiecare dată când spunem fraza „Sunt din România” și președintele nostru, miniștrii de externe și oricine altcineva care ar putea vorbi nu a spus nimic până acum. Și mă întreb de ce? De ce nu putem niciodată să ne facem singuri dreptate? (…) Eu nu sunt o cerșetoare, eu lucrez pentru banii mei și îmi cumpăr hainele de la magazin, nu le caut prin tomberoane”, susţine Sally Leibovici.
„Sunt mândră să fiu româncă și fericită să fiu în Anglia. Am venit aici pentru a studia, pentru că am vrut să scap de modul în care oamenii îşi trăiesc viaţa acolo, dar asta nu mă face preşul de la ușa ta. Asta nu ne face pe niciunul dintre noi preşurile voastre”, conchide Sally.