Televizunea germană SAT1 a condus o investigație la abatorul mlionarului Clemens Tönnies, unde jurnaliștii au descoperit condițiile inumane în care erau nevoiți să muncească lucrătorii români și bulgari.
Abatorul a intrat în atenția opiniei publice în 2020, din cauza unui focar de COVID din interiorul fabricii în care s-au infectat peste 2.000 de angajați.
Postul SAT 1 a trimis o muncitoare bulgăroaică sub acoperire, deținătoare a două diplome universitare, să analizeze condițiile de lucru în fabrica de ambalare a cărnii, ce aparține milionarului Clemens Tönnies.
Femeia a aflat coșmarul pe care trebuie să-l îndure zi de zi angajații bulgari și români ai fabricii, precum și condițiile de trai subumane în care aceștia sunt obligați să trăiască.
Presa germană a făcut pentru prima oară dezvăluiri despre condiţiile de trai ale muncitorilor bulgari şi români din abator în iunie 2020.
”Am muncit doi ani în abatoarele Tönnies şi rar am terminat de muncit după cele opt ore convenite. Cel mai adesea am muncit 12-13 ore. Am trecut orele suplimentare în fişe, dar nu s-au reflectat în salarii”, declara un român la postul Deutsche Welle atunci.
Apartamentele în care muncitorii erau nevoiți să locuiască erau mai scumpe decât orice altă locuință din zonă, iar angajații stateau câte opt sau zece înghesuiți într-un astfel de imobil și obligați să plătească o chirie 200 de euro pe lună.
Imobilele în care locuiesc muncitorii aparţin companiilor abatoarelor, iar chiria este de obicei de două-trei ori mai mare decât în zonă, potrivit românului.
”În abatoare este frig şi umed, iar benzile se mişcă repede. În apartamentul nostru comun, noaptea, îmi aud colegii plângând, din cauza durerii şi a mâinilor umflate. Însă ne încurajăm unii pe alţii. ne spunem nouă înşine «rezstă!», declara el.
Proprietarul abatorului, Clemens Tönnies transmis public un mesaj în are își cere scuze.
”Mai presus de orice, oamenii sunt importanţi pentru mine şi vreau să le cer scuze”, se angaja el atunci.
Echipa jurnalistei Jana Bernhard de la SAT1 a decis să verifice dacă patronul fabricii a schimbat condiţiile de muncă în abatoarele sale.
Bulgăroaica care a muncit sub acoperire în cadrul acestei investigaţii jurnalistice s-a confruntat cu un regulament draconic în contractul de muncă – este interzis să meargă la toaletă, este interzis să mănânce sau bea apă în hale, lucru permis doar în pauze scurte, spune ea.
Detaliile devin din ce în ce mai cumplite. Muncitorii muncesc în sânge până la glezne și măcelăresc animale zilnic, o muncă extrem de dură.
”Am cunoscut oameni care au slăbit 20 de kilograme în scurt timp pentru că nu aveau când să mănânce. Totul este scris în contractul de muncă, este legal, dar este inuman”, denunţă ea.
Uan dintre cele mai terifiante mărturii aparține unui medic de pe ambulanţă care declară în documentar că un muncitor s-a spânzurat.
”Este vorba despre oameni de mâna a doua, oameni care pot fi aruncaţi, care sunt pur şi simplu înlocuiţi cu următorii, după ce se depreciază”, declară jurnalista germană.
Jurnaliștii s-au dus la faţa locului şi s-a întâlnit cu muncitori bulgari şi români, însă acestora le-a fost frică să vorbească.
”Ignoranţa şi barierele lingvistice ale acestor oameni sunt abuzate sistematic, astfel încât compania să poată câştihga mai mult de pe urma lor”, acuză Bernhard.
Postul SAT1 a relatat că cetățenii din Balcani sunt ”sclavi perfecţi”, deoarece fac munca pe care germanii nu ar accepta să o facă vreodată, acuză Milena, care spune că are două diplome universtare în Bulgaria, dar că ”în ţara mea nu am nicio şansă să muncesc în specialitatea pe care am studiat-o”.
Jurnalista Jana Bernhard e de părere că acesta este motivul exploatării persoanelor educate din România şi Bulgaria.
”Viaţa din Germania este lăudată în presă: «O, vino în Germania şi câştigă bani buni!”, declară ea.
Echipa sa de filmare a fost oprită de maşini de poliţie care au încercat să obstrucţioneze realizarea reportajului.
”Există o legătură între miliardarul Tönnies şi poliţia locală”, acuză ea.
Imediat după difuzarea documentarului, avocaţi ai lui Tönnies au trimis o scrisoare de ameninţare, însă acest lucru nu a oprit echipa.
”Scopul principal al filmului nostru este să îndepărteze teama muncitorilor, pentru că cel mai trist lucru este că pentru ei este în regulă. În Germania, muncitorii au drepturi, însă ei nu le cunosc”, dubliniază jurnalista.
Jana Bernhard denunţă o ”sclavie modernă” prin care sunt exploataţi oameni săraci şi educaţi cu scopul de a-i îmbogăţi pe proprietarii companiei germane.