O victimă a cutremurului din 1977 face mărturisiri CUTREMURĂTOARE. După 37 de ani şi-a reîntâlnit salvatorul

„Preț de 7-8 secunde a fost perioada în care Dumenzeu m-a anesteziat. Mi-a făcut o anestezie foarte rapidă. Apoi m-am trezit, miros de tencuială, cărămidă spartă și întuneric. Întuneric și țipete. Unele mai ample, altele mai stinse. Asta a durat vreo oră-două, se estompau. Până când au încetat. M-am bucurat pentru ei, că muriseră„, îşi începe povestea un supravieţuitor al cutremurului din ’77.

Călin Costache, martor în acele zile la descoperirea unor arme menite a fi folosite, cel mai probabil, într-un atentat îndreptat împotriva lui Nicolae Ceaușescu, și-a amintit, cu emoție, despre cum a participat la salvarea unui om care a stat zile întregi sub dărâmături.

În locul blocului din spatele său erau ruinele altei clădiri. Nimeni nu mai spera ca printre betoanele sfărâmate să mai existe vreun supraviețuitor.

„Când s-a ajuns cu lucrările la nivelul solului din moloz s-a văzut o mână. Au tras soldaţii de mână, obişnuiţi să fie cadavre, şi mâna s-a retras. Cei doi soldaţi au leşinat şi m-au chemat repede pe mine. Eu eram cu Sanitara Militară. Era un băiat foarte slăbuţ, probabil că asta l-a ajutat să supravieţuiască. L-am dus la Spitalul Militar”, îşi aminteşte Costache.

Alte articole

Ce meniu select aveau câinii familiei Ceaușescu în timp ce românii primeau alimente cu rația

35 de ani de la executarea soților Ceaușescu. Care a fost ultima dorință a dictatorului

Salvatorilor nu le trecuse bine emoția provocată de descoperirea, aproape miraculoasă a unui om viu în toată nenorocirea aceea, când, sanitarul pe atunci, Călin Costache, trebuie să mai ajute pe cineva.

„Un civil a venit la mine şi mi-a spus că în scara blocului este o femeie care plânge şi spune că i-a murit băiatul. M-a întrebat dacă am la mine calmante, pastile. M-am dus la ea cu o cutie de medicamente. Mi-a spus că i-a murit băiatul, Stoian Lolica, şi în clipa aia m-am blocat. I-am spus: mamaie, stai liniştită, băiatul tău trăieşte„, a povestit Costache.

Citeşte şi: CUTREMURUL DIN 4 MARTIE 1977. Legenda HALUCINANTĂ a oraşului distrus DUPĂ SEISM de teama lui Ceauşescu

Pentru mulți care-și amintesc seismul din 1977, groaza provine mai ales din cauza numărului mare de oameni care au trecut, atunci, în neființă. În aceste zile în care mass-media, aduce aminte, inevitabil, de marele cutremur, reporterii România TV s-au gândit că pentru Stoian Lolică, salvarea sa de atunci echivalează cu o a doua naștere.

După 37 de ani, Stoian Lolică se întâlneșete pentru prima oară cu cel care l-a întors din drumul spre neființă, chiar întâmplat minunea.

„Ai fost în amintirea mea și rămâi în amintirea mea mereu. Mama îşi amintea mereu de tine”, a spus vizibil emoţionat supravieţuitorul cutremurului.

Ca și alții care s-au confruntat cu asemenea miracole, Stoian Lolică are de atunci, o altă percepție asupra lumii și, mai ales, a vieții. El a povestit că renașterea lui a fost dificilă, fiind nevoit să stea, în spital, la reanimare, trei luni. Cutremurul îl îngropase pe când era student în anul întâi. Viața, proaspăt recăpătată, îi impunea studentului să se pregătească de sesiunea de vară. Profesorii și colegii l-au sfătuit să repete anul, însă el a luat totul ca pe o obligație față de șansa divină care i se dăduse. A terminat cu brio și anul, și facultatea, Facultatea de Construcții.

Cel reîntors la viață acum 37 de ani este revoltat pe indiferența cu care este tratată acum necesitatea consolidării clădirilor, operațiune care, așa cum se știe, s-a rezumat la însemnarea imobilelor periculoase. Altfel, românilor nu le rămâne decât să spere că, atunci când cutremurul va lovi din nou, vor avea norocul acestui om.

Citeşte şi: Mircea Radulian: „Trebuie să fim pregătiţi în permanenţă pentru un CUTREMUR mare”