Găurile negre sunt imposibil de văzut, însă atrag în ele orice se apropie prea mult, chiar şi lumina. De obicei, acestea ar exista în spaţiul cosmic. Experţii de la ETH Zurich şi de la Universitatea din Miami cred, însă, că unele dintre cele mai mare vârtejuri din sudul Oceanului Atlantic sunt echivalente matematic cu misterioasele găuri negre spaţiale.
Aceste vârtejuri oceanice imense sunt înconjurate de curenţi circulari de care nu poate scăpa nimic. Ele ar fi din ce în ce mai multe în Oceanul Sudic, crescând transportul către nord de apă caldă şi sărată.
Cercetătorii cred că aceste vârtejuri oceanice ar putea modera impactul negative al topirii gheţurilor într-un climat în încălzire.
Dar, până acum, nu au putut să cuantifice acest impact din cauză că graniţa exactă a acestor vârtejuri au rămas un mister.
George Haller, profesor de Dinamică Nonliniară de la ETH Zurich şi Francisco Beron-Vera, profesor-cercetător de Oceanografie la Universitatea din Miami, cred că au rezolvat acest mister.
Folosind modele matematice, au izolat vârtejurile folosind observaţiile satelitare. Ei au detecat marginile lor care se roteau, ce erau indicatori ai vârtejului.
Spre surpriza lor, aceste vârtejuri erau echivalente matematic cu găurile negre. Nimic nu putea scăpa de ele, nici măcar apa, spun cercetătorii.
Rezultatele lor vor putea ajuta la numeroase mistere oceanice, de la cele legate de climat, la cele de poluare şi răspândirea ei.