Oamenii de ştiinţă israelieni avansează o nouă teorie despre formarea Lunii

Satelitul natural al Pământului, Luna, ar putea să nu fi luat naștere ca urmare a fuzionării, pe parcursul a milioane de ani, a mai multe fragmente rezultate în urma unui impact catastrofal suferit de planeta noastră, ci după mai multe astfel de evenimente provocate de unele obiecte cerești care au avut dimensiuni chiar cât Luna de astăzi, după cum arată și The Guardian.

Potrivit teoriei general acceptate care explică formarea Lunii, în urmă cu circa patru miliarde de ani, Theia — un corp spațial de dimensiunea planetei Marte — s-a ciocnit cu planeta noastră, rezultând bucăți gigantice de rocă topită ce au fost proiectate în spațiu și care, odată solidificate, au format Luna. Însă cercetătorii israelieni susțin că mai multe astfel de coliziuni au condus la producerea unui set de mini-Luni care, de-a lungul timpului, s-au unit dând naștere satelitului natural de astăzi al Terrei. 

Oamenii de știință au realizat aproape o mie de simulări computerizate și au estimat că aproximativ 20 de coliziuni au stat la baza nașterii Lunii, astrul mare și luminos pe care îl admirăm în nopțile senine și totodată singurul obiect natural extraterestru pe care omenirea a reușit să pășească. Acest lucru, susțin ei, ar putea explica și de ce Luna pare să fie mai degrabă compusă din materie de pe Pământ decât de pe o altă planetă.

Aceasta nu este o teorie tocmai nouă, însă a fost revitalizată de Raluca Rufu din cadrul Institutului de Științe Weizmann din Rehovot, Israel, împreună cu o echipă de cercetători. 

Alte articole

Roșiile vor fi modificate genetic. Anunțul cercetătorilor: „Fermierii doresc să fie mai mari, iar consumatorii, mai dulci”

Un prădător marin îi fascinează pe savanți. Cum își găsește acesta prada

”Modelul nostru sugerează că Pământul a avut pe vremuri o serie de luni, fiecare formată în urma mai multor coliziuni cu proto-Pământul”, a declarat coautorul studiului, Hagai Perets, de la Technion, Institutul Israelian de Tehnologie din Haifa.

”Acele Luni mici formate în acest proces și-au încrucișat orbitele, s-au ciocnit și s-au unit”, arată Rufu în lucrarea publicată în ”Nature Geoscience”.

Astfel de coliziuni erau obișnuite la începuturile sistemului solar și susțin această teorie, notează cercetătorii israelieni care susțin că e nevoie de mai multe studii efectuate în acest sens. 

”Dacă am avea mai multe mostre de pe Lună, ne-ar ajuta foarte mult. Un singur impact ar duce la formarea unei roci destul de omogene, însă după scenariul nostru, m-aș aștepta ca această compoziție să varieze de la o regiune la alta”, susține Rufu potrivit The Guardian.

În ajutorul acestor cercetări ar putea veni programul spațial chinez. La finalul acestui an, Agenția Spațială Chineză se pregătește să trimită pe Lună sonda Chang’e 5 pentru a colecta și a aduce pe Pământ primele mostre de rocă selenară de la misiunile Apollo.