Oana Lis susine că a ajuns de multe ori la capătul puterilor. „Probabil era în capul meu zilnic lucrul ăsta, pentru că un copil neglijat, abuzat și care nu are sprijin în nimic, pur și simplu se gândea ca să termin cu situația aia, să scăpat din situația respectivă și era ca o fantezie lucrul ăsta. Nici nu știu cum mi-a intrat în cap, pur și simplu nu discutam cu nimeni lucrurile astea. O vedeam ca o scăpare, pentru că tata nu era numai violent, era cumva… spusese că s-a îndrăgostit de mine. La noi era o atmosferă toxică, nu pot s-o numesc familie, pur și simplu mi se părea că sunt într-un lagăr acolo, că sunt sechestrată. Nu aveam voie să ies, nu existau telefoane mobile, nu exista telefon fix”, a spus Oana Lis la „40 de întrebări cu Denise Rifai„.
Aceasta a continuat: „În afară era această imagine că suntem invidiați, pentru că un psihopat până nu își creează o imagine publică de perfect și în casă își dădea drumul tuturor gândurilor nenorocite, așa e el, ca fel de a fi. Îmi tremură vocea pentru că îmi e greu să îmi aduc aminte de lucrurile ăstea. Am avut un moment, că știi cum e, una e să te gândești și una e să faci ceva în direcția respectivă”.
Citeşte şi: Oana Lis vorbeşte despre traumele suferite în copilărie. La 11 ani era servitoarea părinţilor
„Am avut un moment în care am plecat de acasă, m-am dus pe plajă, am scris o scrisoare și momentul ăla, nu știu, așa am perceput-o eu că am auzit o voce divină, nu știu dacă așa a fost din capul meu sau am auzit-o și atunci mi s-a deschis această dragoste către Dumnezeu și am zis că mai bine mă duc la mânăstire. Apoi s-a întâmplat că a decedat mama mea și mi-am dat seama că ăsta e momentul când eu voi scăpa de tatăl meu. Am plecat de multe ori de acasă, de multe ori m-am gândit la a termina viața, dar din fericire am realizat, deși eram mic copil, că asta nu e o soluție, niciodată nu e o soluție. Soluția e să lupți”, a mai spus Oana Lis.