Oana Lis rupe tăcerea! În ciuda diferenței mari de vârstă dintre ei, dar și a tuturor bârfelor și speculațiilor ce au apărut de-a lungul timpului, Oana și Viorel Lis au fost și sunt de nedespărțit.
De când s-a îmbolnăvit Viorel Lis, soția sa Oana a fost singura care i-a stat alături în orice moment. Aceasta a dezvăluit de curând care este teama cu care trăiește soțul său la bătrânețe.
„Mesajul lui Viorel pe care mi l-a spus într-o dimineață, că vedea că îl oblojeam, aveam grijă de el, i-am adus să mănânce și a avut așa o conștientizare că: „Aoleu, dacă mă lași tu, nu mă mai bagă nimeni în seamă, dar nu pentru că sunt bătrân, ci pentru că nu mai am bani”. A fost și în glumă, și în serios, așa cum am vorbit noi ani de zile și cum este și energia dintre noi. Dar este și un sâmbure de adevăr în orice glumă, pentru că, da, bătrânețea vine cu multe provocări și sunt și statistici din momentul în care un om pleacă din job, iese la pensie, deja se reduc foarte mult, peste 50% din contacte, nu mai este căutat, poate să facă depresie. Reacția mea a fost că are dreptate, bineînțeles. Eu mă gândesc și eu la bătrânețea mea”, a declarat Oana Lis, la Star Magazin.
În ciuda stării de sănătate tot mai șubrede, Viorel Lis nu se plânge și încearcă să își păstreze optimismul.
„În afară de cap, corp, picioare, eu sunt bine. Nu mă doare nimic altceva. Problemele mele de sănătate sunt de mult, de vreo 10 ani, de când am diabet. S-au accentuat niște crize care au dus la paralizie și a fost în două etape, una acum doi ani. S-a scurs o durere din coloană în picioare și n-am mai putut să merg bine. A doua a fost anul trecut, în vară, când am fost la mare și a apărut o durere cumplită. De atunci nu am mai putut să merg”, a spus Viorel Lis în cadrul podcastului „Fiță cu Adiță”.
Întrebat dacă merge cu ajutorul unui cadru, fostul edil al Capitalei a răspuns: „Nu, nu pot. Pot 2 sau trei metri, dar din cauza că mi se înmoaie genunchii, eu pot să cad, chiar și cu cadru. Singurul mod de a merge ar fi să mă țină două persoane voinice care să mă tragă, dar m-am învățat. Stau acasă, mă uit la televizor. Am două obiecte care nu-mi scapă, telecomanda și telefonul. Fără ele nu pot să mai stau. (…) Joc la pariuri, la păcănele cred că nu am mai fost de un an de zile.
Mă mai uit la filme, să treacă timpul mai repede. Mă duceam la agenții și până mi le puneam, mai jucam ceva păcănele, dar nu eram un împătimit, nu jucam sume enorme. Mă jucam, mă distram. Acum, plăcerea mea e să văd meciurile, să văd dacă le prind sau nu. Am pe cine să trimit să pună biletele (n.r. Oana Lis), dar îmi ia cam scump. În momentul în care am câștigat, dacă am 200 de lei, atunci îi dau de o cafea, dar peste începe să ceară mai mult”.