Citeşte şi: Oana Roman s-a vaccinat anti-Covid. Ce reacţii adverse a avut după rapel
„Eu urlam, nu am fost om doi ani. Nu am putut să îmi revin nici după aceea. Pentru că părinţii mei au avut cu totul alte treburi, nu au realizat cât de rău eram eu şi au tratat cumva efectul şi nu cauza. Cauza era că eu sufeream o depresie gravă, iar efectul era că mă îngrăşasem foarte rău şi nu mai puteam să mă adaptez la nimic din ce era în jurul meu.
N-am avut cu cine să discut, 64 de zile, tata nu a venit acasă, iar mama nu ştia ce să facă întâi. Ei nu vedeau că mă dădeam cu capul de pereţi şi nu mai ştiam cum mă cheamă.
În momentul în care un om este într-o astfel de situaţie, trebuie ajutat, pe mine nu m-a ajutat nimeni şi a fost cu atât mai rău. Nu aveau timp să mă asculte, pentru că eu nu eram o prioritate în acele momente. Din acest motiv, eu nu am reuşit să mă tratez decât 15 ani mai târziu, când am făcut-o eu singură.
Mă simţeam singură pe lume, nu mai aveam pe nimeni. Aveam nişte părinţi pe care, aproape, nu-i vedeam, nişte prieteni cu care nu aveam voie să mă întâlnesc, stăteam într-o casă pe care n-o cunoşteam şi, din când în când, ni se spunea că vin ăia iar să demonstreze şi trebuie să plecăm de acasă. Poate vin şi ne omoară. Şi eu aveam 14 ani„, a declarat Oana Roman la XNS.
https://www.youtube.com/watch?v=hDDFvay3Vf8